De fapt, CNA forțează ritmul de cenzură impus încă din prima zi a mandatului guvernului Ponta. Un drum început printr-o ordonanță de urgență (neplagiată!) dar care nu a reușit să-și atingă scopul: înlăturarea televiziunilor recalcitrant-pamfletare sub presiunea pierderii licențelor în urma amenzilor neplătite, principiu de inechitate editorială introdus de către Consiliul Național al cenzurii Audiovizualului. Ba, dimpotrivă, emisiunile de satiră politică au continuat, multiplicându-și efectele în audiența telespectatorilor.
Or, în momentul în care Victor Viorel Ponta a încercat să bage primul pumn pe post de căluș în gura presei, în fața ecranului stăteau telespectatorii în formatul lor simplu de privitori. Iar cenzura lui Viorel-plagiatorul viza atunci doar albirea petelor sale biografice (vorba aceea, așa tânăr și deja atât de compromis, etic și intelectual!). Acum însă, în plin an electoral, „formatul” telespectatorului este altul, în fața ecranului stând alegătorul care își poate decide votul și în funcție de ceea ce vede în emisiunile satirice. Iar măsura CNA de a radia anumite formate, săcăitoare, deranjante și umilitoare pentru el, omul politic, este menită tocmai protejării politicianului.
De aceea, CNA mustește de brusca îngrijorare pentru public. Față de râul pe care i l-ar putea provoca acestuia stropul de ironie al pamfletarilor TV. Și da, este vorba de acel CNA care nu a fost niciodată deranjat de chiloții puși pe burtiera unor televiziuni scabroase, dar care astăzi se simte dator să acopere cu perdeaua cenzurii rufele murdare ale politicului deconspirat de butaforia satirei. Este vorba de acel CNA care nu s-a rușinat nici de dejecțiile din emisiunile de „divertisment” și nu a roșit nici în clipa în care, pe unele posturi TV, decadența trecea cu mult dincolo de orice limite, dar, simțind în schimb arsura reclamată de putere în fața relevării păcatului politic prin vorbele care pot demola clișee, a decis să intervină. Politic pentru politic; nu etic pentru public.
Iar membri CNA au pus pe masă, gata dezbrăcată și unsă cu alifii pentru acțiunile de sodomizare a libertăților de exprimare, inițiativa legisltivă de înlăturare a emisiunilor tip „pamflet”, „reality-show” și „news magazine”. Și da, este vorba de aceeași instituție care nu a avertizat mâna guvernamentală care o hrănește de grozăvia pe care este pe cale a o comite prin angajamentul luat în fața UDMR de a înființa o televiune pe criterii etnice, pe sticla căreia românii vor fi umiliți și marginalizați prin programele „reality-show” de maghiarizare a țării.
Și este cât se poate de evident că, dintre toate genurile și formatele la care CNA își cască strâmba gură „deontologică”, pamfletul este cel ce deranjează cu adevărat. Mai ales cel politic. Și mai ales acela în care decidenții politici sunt prezentați așa cum sunt: în vinele responsabilităților lor față de țară. De altfel, comisarul-șef al cenzurii, zisă și președinte CNA, a decis: „Nimeni în ţara asta nu poate face pamflet atâta vreme cât el nu este definit în audiovizual”. Profund, nu-i așa?! Dar așa se întâmplă când școala muncitorească de partid ia locul intelectualului rasat. Dă cu formatul în baltă, duduia cu pricina, neșcolită jurnalistic, generând un proiect de lege pe o confuzie dată „cu acordul părinților” (politici!). Și vrea desființarea pamfletului considerând că este „format”. Numai că formatul este ceea ce încadrează tipul unei emisiuni putând cuprinde mai multe genuri, de la interviuri la reportaje (inclusiv pamfletul!).
Ferice însă faptul că, pentru gazetari, evadarea din cleștii cenzurii este (încă) posibilă., putându-se redefini ceea ce a fost „Pamflet” drept „Divertisment” (așa cum fosta spălătorie de rufe nu se mai numeste OTV, ci RTV!). Dar s-ar răsuci Pamfil Șeicaru în mormânt dacă ar vedea că am lăsat o vremelnică orătănie de curte politică să ciopârțească șopârlița pamfletului.
Oricum, pentru niste cerberi care reglementează audiovizualul, un pic de școală nu ar strica. Evident, nu școala politică a infiltrării, ci lucruri mai temeinice. Din păcate, nici școala nu ajută acolo unde, dacă logică nu, nimic nu e, recte forma de redactare a argumentării CNA care motivează necesitatea eliminării acestor genuri prin faptul că sunt „nedefinite în legislaţia audiovizuală”. Și parcă ar fi teza facultății muncitorești, (nea Fane de la Gheorghiu fiind mult mai isteț decât aștia!), aia care vrea să modeleze realitatea la forma diformă a unei legi, în loc să îndrepte legea pe măsura noilor realități (media).
Desigur, la rându-i, și cenzura ar putea depăși lejer, politico-lejer, această capcană de presă, în an electorat putând citi la radio lista cu autorii de scenarii, redactorii de vorbe și prezentatorii agreați de către instituția aservită puterii politice. Adică, nu doar să rescrie „genurile”, ci să traseze și lista cu emisiunile, producătorii și moderatorii care nu sunt potriviți sticlei cu dioptrii a puterii.
Autor: Cezar Adonis Mihalache
Sursa: Ziarul Natiunea