Avem zeci de emisiuni de televiziune, avem blog-uri, ale unor comentatori/critici/juranaliști, independenţi, avem zeci de de publicaţii on-line şi pe hârtie care toacă mărunt şi pe loc toată şaradă politică din ţară… Cârcotaşii şi adepţii (slugile) actualului sistem vor comenta: ‚,Aşa-i în democraţiile occidentale, aşa-i în capitalism… libertatea de exprimare… deci suntem pe drumul cel bun!’’… O fi drumul cel bun pentru ei. Dar pentru noi cei mulţi şi asupriţi (subjugaţi sistemului) nu este deloc bun. Răspunsul dragi tovarăşi, este simplu… Nu, nu este bine şi nu aşa este într-un stat de drept. Un stat şi un sistem care-şi respectă semenii şi nu-i asupreşte, un stat unde orice politician este egal în faţa legii ca şi orice cetăţean de rând, un stat unde grija faţă de bogăţiile ţării şi resursele energetice este mai presus de orice obligaţie şi jurământ, un stat unde orice critică adusă unui politician, prin canalele media, îl face vulnerabil şi direct răspunzător în fata legilor statului, imediat după apariţia acelei ştiri şi nu se ascunde după legi întortocheate şi alambicate, prevalându-se de acea imunitate de politician dusă la extrem.
Acest joc în care suntem angrenaţi şi menţinuţi, este conceput după regulile politicienilor şi slugilor lor… Suntem menţinuţi în „priză” prin ştiri politice şi mondene, după care apar spectacolele de seară, după care se mai comentează zile în şir fără nici un semn de schimbare a atitudinii sau a comportamentului celui vizat, nu mai punem în discuţie anchetele, capetele de acuzare, demisiile celor direct implicaţi. Nu, nimic din toate acestea nu se întâmplă. Suntem ţinuţi în „lesă” de către sistem şi prin acest circ mediatic, după care nu apar nici un fel de repercursiuni…
Oligarhilor politicieni le convine de minune această „pace socială”. Câinii latră caravana politicienilor trece şi îşi vede nestingherită de treabă… de hoţii şi ticăloşii, iar noi cei mulţi, căscă-gură şi fraieri, suntem îmbătaţi cu această opoziţie virtuală… Care se traduce cam aşa… Să te încălzeşti pe timp de iarnă şi ger, în faţa unui tablou cu un frumos Foc pictat. O culme a unui sistem virtual, foarte dăunător, spiritului combativ, dar extrem de satisfăcător celor care menţin acest sistem virtual.
Prin acest sistem de „opoziţie virtuală” oamenii sunt menţinuţi blazaţi şi apatici, automulţumiţi şi autocompatimitori. Privim la televizor sau net şi avem revelaţii de genul: „Ai văzut d’omle, ce bine le-a zis-o reporterul X, sau analistul Y….”, „Bine le-a factut, că îi arată la TV, să-i vadă toţi….” Etc, etc şi atât… Ne putem duce liniştiţi la culcare cu gândul că vom putea comenta asta la serviciu sau la o bere cu prietenii, înjurându-i pe oligarhi ca la uşa cortului sau ca pe stadion… Şi caravana trece mai departe. Cam la atât se rezumă opoziţia la români, o adevărată mană cerească pentru un sistem de tip infracţional şi comentăm şi iar criticăm, apoi tot sistemul plăteşte şi miştocăreala din anumite publicaţii şi emisiuni TV unde se căscă gura, se mănâncă seminţe, se bea bere şi se râde cu gura până la urechi, de poantele vechi şi răsuflate făcute pe seama suferinţei şi indiferenței noastre!
Lupta cu actualul sistem politic, este una dintre cele mai dure bătălii, pe care trebuie să le ducem noi toţi, pentru a scăpa de cangrena securisto-politică, ce a cuprins România. Dar nu prin opoziţie virtuală, nu prin analize politice, nu prin critici inutile şi indiferente pentru acest sistem. Din păcate nu aşa vom schimba soarta naţiunii, asta în caz că simţim că e nevoie de schimbare! Ce ne-a adus acest sistem politic din ’90 şi până în prezent? Democraţia de tip occidental nu este altceva decât corupţie ridicată la rang de lege supremă în stat, corupţie perfecţionată, corupţie generalizată, corupţie ridicată la rang de politica de stat.
Ce sunt partidele? Organizaţii care vor binele poporului sau găşti de oameni mânaţi de aceleaşi interese de grup, puşi pe căpătuiala fără muncă? De ce ar dori cineva să ajungă parlamentar? Pentru a-şi dedica viaţa poporului? Care este în general profilul politicianului de succes? Un om lipsit de valoare, un om care a fost incapabil să-şi dovedească valoarea pe plan profesional, un om incapabil de a face avere prin muncă şi inteligentă, dar foarte ambiţios, dornic de parvenire, viclean, lipsit de scrupule şi caracter, lingău de profesie şi capabil să-şi vândă mama pentru un pumn de bani.
Ce este parlamentul? Un dinozaur al istoriei care nu se mai potriveşte în niciun fel cu lumea în care trăim. O frână birocratică a dezvoltării ţării, o barieră în calea progresului, un izvor de intrigă, violență, dezbinare şi ură, imaginea perfectă a societăţii corupte de tip democrat occidental. Parlamentul este un organism lent, greoi, birocratic, rigid şi corupt până în măduva oaselor. Ce poate fi mai sugestiv şi relevant decât faptul că în toate ţările occidentale parlamentul este în topul celor mai dezavuate instituţii, iar parlamentarii în topul celor mai nesuferiţi oameni?
Acest sistem capitalisto-golănesc lipsit de reglementări şi bun simţ consideră că se pot crea valori şi profituri imense fără muncă, doar prin speculă, şmecherie şi înşelătorie. Ce este Statul? O mână de politicieni cu găştile lor de partide? Sau o naţiune întreagă cu cultura şi istoria cu pământurile şi bogăţiile ei? Resursele energetice şi minerale nu pot fi ale cuiva – ele aparţin poporului, ele aparţin copiilor noştri, ele sunt esenţa vitorului unei naţiuni.
Toate acestea nu pot fi aparate prin acţiuni virtuale, prin comentarii şi critici, prin articole… Asta trebuie să înţelegem noi toţi, avem nevoie de acţiuni concrete, palpabile, pentru a schimba radical acest sistem, în cazul în care ne mai dorim o astfel de schimbare! Sau, poate, ne mulțumim doar cu o schimbare virtuală…
Autor: Viorel Sandu
Sursa: Ziarul Natiunea