Daca jurnalistii ar fi fost mai preocupati de programe si proiecte, mai exigenti si onesti, si mai putin interesati de conservarea privilegiilor proprii si ale patronilor lor, poate ca si campania ar fi fost chiar constructiva si utila.
Din nefericire insa, aceasta ultima luna a smuls si ultimul strop de fard de pe obrazul manjit al unei bresle care, in mare parte, si-a tradat menirea esuand in propaganda.
De fapt, se poate spune ca singura parte a presei care si-a facut datoria, atat cat a putut, a fost cea online. Are avantajul de a se adreseaza publicului cel mai greu de manipulat si nu este patronata de marii oligarhi.
Publicatiile de pe Internet (nu includ aici diviziile online ale marilor trusturi) au ramas inca libere, dar cu o rata de penetrare a internetului de 30%, ele nu ajung decat la parte din publicul urban. A suferit si ea, desigur, atacul postacilor de partid, confirmat chiar de unii dintre membrii acestor gruprui de comando (vezi Romania Libera: “Autodenunt. Doua saptamani i-am haituit pe internet pe adversarii lui Crin Antonescu”), insa ei au fost totusi reziduali si identificati rapid de restul forumistilor.
La polul opus, am avut televiziunile, adica mijloacele de informare cu cel mai mare impact si cea mai rapida si adanca penetrare. Daca TVR a stralucit printr-un autism in premiera si absolut impardonabil pentru statutul sau de institutie publica, televiziunile de stiri au fost servit exculusiv interesele propriilor patroni, implicati de aceasta data fatis in prima linie a campaniei.
Primul semnal de alarma in privinta lor a fost tras in aceasta toamna de raportul Oxford Analytica, potrivit caruia “presa nu joaca un rol pozitiv in formarea opiniilor”, iar “efortul de a consolida presa independenta ca o forta progresista intr-o democratie fragila a esuat”.
Studiul a fost fost rapid aruncat in derizoriu de oamenii oligarhilor. A venit insa si raportul OSCE, care argumenteza cu cifre concluzia ca Realitatea TV si Antena 3 au facut o evidenta si concertata campanie de demolare a lui Traian Basescu.
La Realitatea, de exemplu, OSCE a constatat ca lui Traian Basescu i-a fost dedicat 40% din spatiul de emisie, iar 56% din abordari au fost negative, restul neutre. Mircea Geoana a beneficicat de 53% prezentare pozitiva si restul neutra. Curat echidistanta! Situatia a fost chiar mai rea in Cotidianul: 83% linsare mediatica a lui Traian Basescu. Procentele sunt asemanatoare pentru Antena 3 si Jurnalul National. Ba mai mult, cele doua trusturi concurente s-au unit in numele cauzei comune a patronilor lor.
Exemplul filmuletului dubios de la Ploiesti este edificator: Gardianul l-a aruncat pe piata, Antena 3 l-a difuzat, ce coincidenta!, fix cand Traian Basescu era in studio la Realitatea TV care a fost nevoita, nepihanita, sa-l dea pe post, nu pentru a-l lua prin surpindere, Doamne fereste, ci pentru a-i cere o replica.
Televiziunile au eludat sau au aruncat in derizoriu cu obstinatie toate temele importante daca ele ar fi putut sa-i fie catusi de putin favorabile presedintelui.
De exemplu, nominalizarea lui Dacian Ciolos comisar european pentru Agricultura. Au cenzurat stiri care le demolau esafodajele, de exemplu protestul celor 14 organizatii din Timisoara fata de pactul semnat acolo pe 1 Decembrie. Am avut chiar si mostra sinistra a santajului de presa oferit de Sorin Rosca Stanescu si Bogdan Chireac, abonati in studiourile ambelor televiziuni.
Asta nu inseamna ca jurnalismul de tip B1 este preferabil. Singura diferenta este ca televiziunea lui George Constantin Paunescu l-a idolatrizat pe Traian Basescu fara a-i demola pe adversarii sai prin improscare sistematica cu noroi. Ca dovada, B1 nici nu a fost remarcat in raportul OSCE.
De ce toate acestea? Pentru apararea si acapararea unor privilegii personale. Oligarhii le apara pe ale lor, jurnalistii pe ale lor, dependente de ale patonilor. Primii tintesc reesalonari de datorii uriase, stergeri de dosare, privatizari si putere. Ceilalti vor salarii cat mai mari si, varfurile, chiar participare la afacere. Unii dintre cei cumplit discreditati in aceasta campanie nu reprezinta, in mod real, surprize. Altii sunt tragice caderi in derizoriu.
Si poate cea mai trista, cea mai dureroasa este cea a lui Emil Hurezeanu. Ma intreb ce-l putea face pe unul dintre jurnalistii reper ai acestei tari sa abdice de la toate principiile pe care candva, la Europa Libera, le apara cu riscul propriei vieti si sa ajunga girantul moral al unei sinistre mascarade?
Banii, vanitatea, santajul? Numai domnia sa stie. Eu incerc, cu disperare, sa mi-l amintesc doar din anii in care, in calandestinitatea propriei bucatarii, ii ascultam la radio vocea adeseori distorsionata de piuituri, dar aducatoare de atata speranta. Restul sa fie tacere.
Presedintele Romaniei, indiferent cine va fi el, va fi ales pentru 5 ani, insa breasla va avea nevoie de mult mai multi pentru a redeveni onorabila si credibila. Ceea ce e rau in primul rand pentru democratie dar si pentru acei junalisti care, in pofida presiunilor si tentatiilor, continua sa-si faca in mod onest meseria.
Constantin Racaru
sursa: ziare.com