Suntem tot la marginea Europei, nu am schimbat hărțile și nici percepția. Suntem tot lumea a treia spre a doua. Nu avem lideri, nu avem elită, nu avem armată și mai ales nu avem principii sau credințe stabile. În ultima sută de ani, noi nu am evoluat.
Am găsit, ca de fiecare dată, un vinovat – dușmanul extern. Au fost pe rând, Imperiul Otoman, Marile Puteri, Imperiul Țarist mai apoi USRSS, UE și SUA. Noi nu suntem niciodată vinovați. Noi suntem un popor care merită, dar toată lumea conspiră să nu obținem ce vrem.
De fapt, povestea este alta. Da, mereu va exista o Înaltă Poartă, problema este alta. România este încă plină de fanarioți. De oameni care își vând mai mult decât sufletul, își vând credința și țara. Sunt oameni care vând viitorul copiilor lor și mai ales viitorul nostru. Problema nostră nu este dușmanul extern, care a fost și va fi pentru veșnicie un factor care blochează dezvoltarea, dar acest lucru este valabil pentru orice stat din lume.
Noi ne punem singuri piedică. Luăm lumină de la alții. Tot ce e românesc e prost sau greșit. Concepte deștepte sunt doar în Vest, asa cum în comunism erau în Răsărit iar acum 100 de ani la Istambul.
Cam ăsta este adevărul, chiar dacă nu ne place. Suntem cu toții vinovați pentru situația actuală. Fie că am votat fiind manipulați, fie că am votat plătiți, am avut dreptul să alegem, și de fiecare dată, am ales răul cel mai mic. Se pare că și acest drept este pe cale de dispariție, dar asta este din nou vina noastră.
Am ieșit în stradă pentru tăierea pensiilor, pentru sau împotriva referendumului, am fost împotriva fracturării hidraulice și pentru Roșia Montană, ne-am indignat sau ne-am bucurat la prezidențialele din 2014, am plâns împreună la Colectiv, dar asta nu este suficient.
În România totul durează prea puțin, mai ales indignarea. Ne plângem mereu că vin ambasadele să facă legea la București, ceea ce nu este normal, dar oare câți dintre liderii noștri își asumă să ia decizii? Păi nu-și asumă nimeni, că e mai ușor să nu muncești. Pentru că dacă nu muncești nu greșești, iar ei preferă să fie asigurați. Pentru că există viață și după mandat.
Pericolul extern există, sunt puncte și rețele care influențează deciziile majore, raporturile dintre state etc. Dar asta nu înseamnă că tu, ca factor de decizie, trebuie să acționezi fără să treci acele decizii prin filtrul memoriei proprii.
Suntem tratați prost și credem că ni se impun tot felul de lucruri. De fapt ni se spun, nu ni se impun lucruri dar liderii noștri nu au tăria opiniei. Când nu folosesc poziția de drepți, iau forma preșului, iar din aceste ipostaze nu te mai poți ridica.
Ei au dus România în genunchi, dar este și vina noastră pentru că i-am ales și pentru că i-am tolerat. Fiecare decizie strâmbă, afacere ilegală sau, mai nou, arest preventiv care ni se pare suspect trebuie să-l privim ca pe o greșeală proprie. Dacă ne place sau nu PSD sau PNL – ambele partide sunt creația noastră, dacă ne place DNA și asta este tot creația nostră.
Să nu mai dăm vina pe dușmanul extern, pentru că problema este în țară. Nu avem lideri, nu avem aspirații, pentru că nu mai credem în noi. O Înaltă Poartă va exista mereu. Haideți să nu ne mai vindem țara și nu ne mai închiriem conștiința, pentru că în final vom fi goi și nu le vom mai putea lăsa copiilor noștri nici macar ce am primit noi de la părinți!
Autor: Alexandru David