Fiica presedintelui Basescu, caracterizata printr-o calificare incerta si o alergie emotionala perena fata de poporul pe care, cica, vrea sa-l reprezinte, a declarat nonsalant ca este si ea “o intelectuala”. Motivatia acestei declaratii a fost una devastatoare. Viitoarea europarlamentara si-a motivat apartenenta la intelectualii romani prin faptul ca are si ea o diploma de facultate si a facut si ea un masterat. Grozav. Judecand dupa criteriile enuntate de domnisoara Basescu, Marian Vanghelie poate fi considerat un veritabil intelectual roman. Aplicand aceleasi criterii de “intelectualism”, din lista intelectualilor romani ar fi trebuit exclusi Grigore Arbore-Popescu, Nicolae Manolescu, Adrian Paunescu si Paul Everac care nu s-au precupetit cu vreun masterat smecherit. Halal de ei. De Nichita Stanescu nici nu mai vorbim!
Domnisoara Basescu reprezinta paroxismul dorintei clasei politice de a intra in “lumea buna”, dar nu intr-un mod politicos si decent. Clasa politica romana, oriunde vine, deschide usa cu piciorul, calca cu picioarele murdare pe covor, scuipa pe jos si doreste sa asculte manele interpretate de o orchestra simfonica. Domnisoara Basescu a reusit sa reduca sensul termenului de “intelectual” la declaratia dreptului de proprietate asupra unei perechi de diplome.
Termenul de “intelectual” a fost intotdeauna folosit pentru a caracteriza o persoana avand un nivel foarte inalt de cultura generala si o activitate intelectuala si spirituala intensa.
Conform definitiei clasice a termenului, EBa nu se califica pentru a fi catalogata drept o “intelectuala”. Nu suntem deloc fascinati de activitatea si calitatea asa-zisilor “intelectuali” care deservesc diverse personaje de pe unele segmente ale esichierului politic, insa chiar si aceia dintre ei cu care nu suntem deloc de acord manifesta un anumit grad de cultura si rigurozitate a gandirii ce merita apreciate in contextul amatorismului dominant in societatea romaneasca de astazi.
Elena Basescu nu manifesta niciuna dintre trasaturile unui intelectual, fie si de mana a doua. Un personaj care crede ca in campusurile americane fumatul de marijuana este perfect legal, nu poate pretinde ca are un nivel decent de cultura generala. Iar tirada “Daca nu-ti place nimic inseamna ca ai o problema. In momentul in care nu-ti place absolut nimic, nu te identifici cu nimic in tara ta, inseamna ca ai atunci o problema pentru ca nu exista sa nu-ti placa nimic” adresata unui tanar student care doreste sa emigreze din Romania seamana mai mult cu discursul unui functionar PCR decat cu discursul unui europarlamentar.
Pentru EBa este foarte dificil sa inteleaga cum un tanar poate
sa-si doreasca intens sa plece din aceasta tara. In spot-urile electorale, fiica presedintelui se destainuie telespectatorilor: “nu-i usor cand te cheama Basescu!”. Sa moara calul! Nu-i usor cand te cheama Basescu?! Presupunem ca fiecare difuzare a acestui spot publicitar mareste numarul tinerilor care-si doresc sa plece din aceasta tara si pozitia lor este perfect justificata. Mai bine traiesti printre straini intr-o tara civilizata decat sa traiesti aici si sa fii reprezentat la Parlamentul European de o duduie-pitipoanca cu fite de Dorobanti si pretentii la rangul de intelectual.
Intr-unul dintre “discursurile” sale, Elena Basescu a recunoscut ca nu doreste sa vorbeasca pe tema Nabucco pentru ca nu este calificata. Problema este ca nu prea exista aspecte ale politicii europene in care domnisoara Basescu sa manifeste macar o aparenta calificare. Chiar si partea factologica a temei consumului drogurilor usoare nu o stapaneste prea bine.
Pana la urma, ce stie EBa de merita sa reprezinte Romania in Parlamentul European? Nu avem in tara asta intelectuali veritabili, economisti de valoare, tineri care de mai multi ani lucreaza la ONG-uri pentru tineret care ar putea sa aduca un veritabil plus de valoare si respect pentru Romania prin activitatea in cadrul Parlamentului European? Oare de ce toti acesti posibili europarlamentari ar trebui sa-si cedeze locul potential fiicei presedintelui? Credem ca motivul implicit este ca pe toti acesti loseri nu-i cheama “Basescu”. Dupa cum stim “nu-i usor cand te cheama Basescu”. E adevarat. Cand te cheama “Basescu” totul nu este usor, totul este foarte usor.
Romania este tara amatorilor frustrati. In mod normal, oligarhii si smecherii din fostele tari comuniste isi izoleaza odraslele de societatea in care parintii acestora si-au agonisit averile prin praduiala. Izolarea se realizeaza prin trimiterea copiilor la invatatura in Vest. Acest procedeu are un scop dublu: pe de-o parte, Vestul exercita o influenta culturala pozitiva asupra personalitatii copilului si pe de alta parte il ajuta sa inteleaga cum functioneaza o lume civilizata si ordonata in beneficiul cetateanului si nu in dispretul lui, asa cum este pe la noi. Desigur, avem exemplele pipitelor impinse de Berlusconi in politica Italiei, dar nu acesta ar trebui sa fie exemplul de urmat, cel putin de Traian, tatal Elenei.
Am fi fost incantati sa asistam la o reactie adversa a unor tineri de succes in politica romaneasca fata de candidatura Elenei Basescu la europarlamentare. Ponta, Daciana, Corlatean tac malc pentru ca si ei au fost impinsi sa-si faca stagiul pe coridoarele sumbre ale puterii, acolo unde se faceau aranjamentele pentru alesii neamului si niciodata pentru alegatorii lui.
Ce-i de facut? Emigram cu totii sau ne apucam de fumat marijuana, ca sa traim bine.
sursa: cronicaromana.ro