Problema cu societatea românească este chiar societatea românească. E foarte comod să dai vina pe guvern pentru tot ce mişcă, să transformi politicianul rapace în ţapul ispăşitor pentru toate nevolniciile din această societate.
Dar…..România este, din nefericire, o democraţie aproape perfectă: politicianul este după chipul şi asemănarea societăţii, nu parte a elitei celor mai buni dintr-o societate.
Şi lucrurile acestea le tot vedem. Românii nu se revoltă, nu depăşesc logica „descurcatului”, nu au coeziune socială minimală (nici măcar solidaritatea aceea: „pe fratele tău, român, nu îl furi, ba chiar încerci să îl ajuţi”).
Iar climaxul îl găsim în negustoria la români. Eu sunt constănţean şi în fiecare vară contemplu cum e un efort paralel dar similar, al concetăţenilor mei de pe litoral şi al administraţiei, de a trage cât mai mulţi bani din buzunarele turiştilor, cu minimum de investiţii şi de efort.
Şi când clientul dezamăgit alege anul următor Bulgaria, începe văicăreala „patriotică”: „Să încurajăm turismul românesc!”- adică din taxele şi impozitele fraierului păcălit de negustorul din turism, să mai dăm un impuls economic (sub formă de „investiţii”) tot negustorului….
Scriam la un moment dat obsesiv: „Viitorul depinde de societatea civilă!”, „Unica bătălie care mai merită purtată este în societatea civilă!”.
Nu mi-am schimbat părerea: aici, doar aici, în societatea civilă, se mai poate construi ceva. Mai ales după ce „ţapul ispăşitor”, clasa politică, a fost atât de mult mânjit încât reformarea sa se face doar …cu ajutorul cătuşelor.
Autor: Bogdan Duca
Sursa: Bogdan Duca- Un blog…