Numai astăzi agențiile de presă internaționale vorbesc despre faptul că în apropierea insulei italiene Lampedusa au fost peste 700 de victime. Nu sunt niște cifre, într-o statistică. Sunt ființe umane, ca oricare dintre noi. Cu visele lor, cu nevoile lor, cu speranțele lor. Sunt tineri, gata să-și asume riscuri, numai pentru a asigura un viitor decent lor și familiilor lor. Și, din păcate, Italia, dar și alte țări europene, lovite, la rândul lor de criză, au mijloace tot mai limitate pentru a-i ajuta.
Ceea ce face această tragedie și mai greu de acceptat este faptul că acești oameni au ajuns o armă în mâna extremiștilor din Libia și din alte țări nord-africane, o armă împotriva Occidentului. Mulți dintre emigranți sunt urcați cu forța în vase despre care nimeni nu poate spune cum de mai plutesc, și trimiși spre Europa. Se profilează o criză similară exodului albanezilor, din anii 90, imediat după căderea comunismului.
Italia are nevoie de solidaritatea UE. Libia are nevoie de o soluție pașnică, și rapidă, pentru războiul civil care a urmat căderii lui Gaddafi. Cei care își pun viața în pericol au nevoie de condițiile necesare pentru a-și schimba viața în bine, fără ca efortul lor să însemne condamnarea la moarte. Avem o criză umanitară la granițele noastre. Și ea se poate agrava oricând. N-o putem ignora. Cred că avem mijloacele necesare pentru a o rezolva, dacă vom înțelege consecințele amânării unor soluții, din motive care țin de considerente care nu iau în calcul faptul că mor oameni. Care nu sunt doar cifre în statistici.
Autor: Ionut Vulpescu
Sursa: Ionut Vulpescu Blog