De fiecare data cand se anunta pe un ton dramatic o intalnire care va decide soarta Uniunii cunoastem dinainte ce urmeaza. E o partida cu miza pentru locuitorii Europei, insa ei nu sunt implicati, iar rezultatul se stabileste oricum in alta parte decat la cabina de vot.
Spre exemplu, anul trecut, in decembrie, a avut loc un summit, cum altfel decat “decisiv” pentru viitorul molohului, in iunie 2012 presa internationala titra ca Germania va hotari singura acest lucru, tot atunci ministrul spaniol al economiei anunta ca destinul monedei unice depinde de ceea ce se intampla in tarile din sud. Cam asa au stat lucrurile numai in ultimul an intr-o recapitulare, evident, imperfecta.
Suspansul e indus artificial, si fara regizorii din spatele scenei plus efectele speciale ale media nimeni nu ar da prea multe parale pe aceasta tragicomedie. In fond, oamenii si-au spus parerea referitoare la proiectul european prin votul negativ dat ratificarii Constitutiei. Dar povestea a mers mai departe.
Daca la noi oamenii s-ar face frati si cu globalistii doar sa treaca puntea politicianista, in alte parti se mai pot gasi puncte de discutie, opinii critice, oarecare disidenta. Si in aceasta multime pestrita de nationalisti, sceptici si realisti cred ca nu exista un personaj public mai consistent decat Vaclav Klaus, presedintele Cehiei. Numele lui e mult mai putin cunoscut decat cel al dramaturgului cu acelasi prenume, insa aceasta nu ar trebui sa ne mire. Traim intr-o cultura a PR-ului si a ideilor primite de-a gata, iar filozofia libertatii are succes doar daca implica patimi. Asa se face ca Havel a sustinut invazia din Iraq in timp ce Klaus a condamnat-o. Avantaj public pentru scriitor. Astea-s vremurile…
In trecut, avertismentele repetate ale presedintelui Cehiei ca UE se indreapta spre o URSS au fost primite in Europa cu fluieraturi si, ulterior, cu intoarcerea spatelui. Si cine s-ar fi putut astepta la altceva cand Klaus a avut curajul de a denunta drumul catre servitute?! “Trebuie sa spunem deschis ca actualul sistem economic al UE este un sistem de piata sufocata, un sistem care intareste in permanenta autoritatea centrala care controleaza economia. Desi istoria a aratat mai mult decat limpede ca aceasta reprezinta o fundatura, ne gasim in situatia de a merge din nou in aceeasi directie.”
Ideea ar fi ca inca nu s-a pierdut totul si lucrurile pot fi intoarse. Dar pentru asta e nevoie de idei corecte si, mai ales, de oameni curajosi care sa le sustina si sa creada in ele.
“Intrebarea pe care vreau sa v-o adresez este pur teoretica: sunteti convinsi intr-adevar ca de fiecare data cand votati, cand decideti ceva e necesar sa votati aici in aceasta sala si nu mai aproape de cetateni, in interiorul statelor europene?” (Vaclav Klaus in discursul din Parlamentul European).
Ninel Ganea
sursa: karamazov.ro