Vorbeam acum câteva zile despre “banana antirusă”, construită de neoconservatorii americani cu dublu scop: să antagonizeze Rusia cu Uniunea Europeană, pe de o parte, şi pe de altă parte, să împiedice adâncirea construcţiei europene, care ar fi transformat UE într-un competitor strategic pentru Statele Unite cu mult mai greu de contracarat decât China. Pentru un motiv care scapă multora: dacă pentru americani China nu este cu adevărat un astfel de competitor, ci a ajuns mai degrabă un soi de complement, dependenţa reciprocă fiind pe zi ce trece mai mare, UE are toate instrumentele pentru a se detaşa de SUA: are o monedă care devine alternativă la dolar, are o piaţă internă mai mare decât SUA , este inovativă, are resurse şi acces la resurse, mână de lucru bine pregătită şi, esenţial, este o democraţie matură şi stabilă, care este la fel de atractivă acum pentru ceilalţi, aşa cum era America în anii Războiului Rece.
Relaţia specială a ţărilor din “banană” cu Washingtonul a fost o frână în calea proiectului european. Vă amintiţi ce cârcotaşi erau cehii, polonezii, balticii şi chiar românii, când era vorba de decizii ale Bruxellesului care puteau atinge interesele americane. Mai mult, ele puteau şantaja Bruxellesul: nu faceţi asta, nu-i nimic, mergem pe mâna americanilor! Noua Europă vs. Vechea Europă!
Acum, când Obama nu mai vrea să aplice politica europeană a lui Bush, şi renunţă la instalarea scutului antirachetă, lucrurile se schimbă. În primul rând, la nivelul politicii UE faţă de Rusia. Ţările cârcotaşe vor trebui să lase de la ele şi să nu mai instrumenteze adversitatea lor faţă de Rusia şi s-o transforme în politică europeană. Da, Rusia nu este o democraţie consolidată, dar nici dictatură nu e. Nu cred că Rusia mai poate constitui o ameninţare pentru Europa, şi nici nu are instrumentele necesare pentru a interveni în politica ei. Mai mult, nu mai este în interesul Rusiei eşecul construcţiei europene, ea fiind una dintre ţările care are de câştigat de pe urma procesului.
Chiar dacă americanii s-ar retrage total din Europa, ceea ce nu e de conceput, aici nu ar fi un vid de putere, care să fie umplut de Rusia. Să fim serioşi: şi demografia, şi economia sunt în favoarea UE. Iar existenţa NATO este un instrument suficient de descurajare, iar construcţia unei armate europene ar fi o valoare adăugată.
Aşa că nu e cazul să jelim dispariţia unui motiv de scandal şi a unui obstacol în calea construcţiei europene şi a normalizării relaţiilor cu Rusia. Cum nu e cazul să jelim soarta slugilor lui Bush, aflate încă la putere în ţări ale “bananei”. Dacă nu ştiau că asta e soarta slugilor, treaba lor. Asta e: ura şi la gară!
PS: robinetul de la conducta de gaz nu l-au închis ruşii, ci americanii, care i-au încurajat pe ucrainieni să se situeze pe poziţii de confruntare cu Moscova. Sigur că ucrainienii de rând au luat o muie de zile mari, dar pe americani i-a durut în cot de ei. Obiectivul lor era să-i asmută pe europeni împotriva ruşilor şi să le plătească nişte poliţe nemţilor şi francezilor, care aveau relaţii prea bune cu ruşii. Se numeşte “real politik”, parcă…
Autor: Constantin Gheorghe