O ţară de paznici

Un analist a spus recent, la o conferinţă, că economisirea internă va avea un rol mai important în creşterea economică. Când am auzit am luat repede toţi banii pe care-i aveam şi am fugit cu ei la bancă pentru a grăbi intrarea într-o nouă etapă, în care investiţiile vor fi legate de economisirea internă. I-am întins funcţionarei de la ghişeu banii şi cardul precizându-i că „plasticul” e ataşat la un cont de economisiri. Dar ea în loc să-mi ia banii şi să-mi alimenteze contul, mi-a cerut buletinul. M-am scotocit prin buzunare, însă nu l-am găsit şi până la urmă am întrebat-o: „Pentru ce vă trebuie, depun bani, nu scot…”. Aceasta mi-a răspuns mecanic: „Aşa ne impune BNR, trebuie să ne cunoaştem clientela”. I-am replicat: „Păi m-aţi mai cunoscut de trei ori săptămâna trecută şi tot dv. mi-aţi actualizat şi datele personale, atunci când v-am zis că nu-i treaba băncii să mă întrebe unde lucrez. OK, dacă n-aveţi nevoie de banii mei, plec”. Şi chiar am dat să ies, renunţând la a mai crea premise de creştere economică cu ajutorul economisirii. Numai că, în acel moment, oficianta mi-a făcut cu ochiul şi mi-a spus: „Încercaţi la automat…”. M-am întors, am mers unde mi-a indicat, am tastat codul PIN al cardului şi am depus banii în contul de economisiri, bucuros că am trecut de „cordoanele” de securitate care împiedicau banii mei să ajungă pe piaţă. Dar ceea ce mă surprinde e de ce funcţionarii bancari ţin să mă cunoască şi automatele, nu? Oare acesta nu-i un motiv suficient de serios pentru a fi interzise mijloacele moderne de plată?!

În fine, am mai trecut printr-un episod similar acum câteva luni. Când am vrut să schimb o bancnotă de 20 de euro la un automat bancar, acesta nu mi-a cerut nici un act şi mi-a dat şi o chitanţă minusculă. Când am făcut aceeaşi operaţiune la un ghişeu bancar nu doar că a trebuit să arăt buletinul, ci funcţionarul mi-a cerut şi permisul de conducere, după care am primit o chitanţă enormă. La automat schimbul a durat 60 de secunde, ceea ce a corespuns principiului „Time is money”, la ghişeu 6 minute.

Morala este, evident, cea veche. Băncile abundă de norme de securitate, îşi “cunosc” clienţii cerându-le actele la control şi când depun bani, şi când plătesc telefonul sau curentul, fără a le oferi însă produse elementare. Nu ştiu dacă acest fapt e determinat mai mult de experienţa reglementatorilor ori de normele europene, dar cert este că, în lipsa produselor, normele de securitate nu prea au ce bani să apere.

Iar mai departe pentru că nu se acumulează suficiente economii, care să se transforme în investiţii şi capital întreaga Românie devine – după modelul băncilor – o ţară de paznici. Deja sunt mai mulţi cei care păzesc fabricile decât cei care lucrează în ele. Şcolile sunt şi ele drastic păzite, deşi n-au ce oferi – în lipsa investiţiilor forţa de muncă nu prea se întâlneşte cu tehnologia. În cele din urmă paznicii şi studenţii se întâlnesc la meci unde sunt buzunăriţi şi vegheaţi de jandarmi. Asta chiar dacă e greu de zis din ce activităţi se strâng bani pentru impozite, dacă fiecare-l păzeşte pe celălalt…

autor: Ionut Balan

sursa: jurnalul.ro