Adică s-a-mbățoșat iepurașul. Dar nu se-mbățoșează la firmele alea cu datorii de zeci și sute de milioane de euro la stat (cum ar fi Petromidia. Sau rafinăria Onești. Sau Compania Lignitului. Sau a Huilei. Sau CFR. Sau TAROM-ul). Ci la micuții ăștia care, cică angajează la negru. Ei sunt de vină, nenorociții, că nu mai are statul bani!
Cine mai angajează la negru? De fapt, cine mai muncește în România?
Tradițional, grosul muncii la negru era în construcții. Numai că în 2010 sectorul de construcții s-a prăbușit, odată cu piața imobiliară. Nimeni nu mai construiește nimic! Iar multinaționalele nu riscă să lucreze la negru. Așa că mai rămân magazinașele astea de cartier (câte au scăpat nedemolate de primari, ca să facă loc hipermarketurilor). Mai sunt frizeriile, saloanele de cosmetică private…adică mărunțișurile! Acolo, într-adevăr, nu prea are nimeni carte de muncă. Dar de ce nu are?
Pentru că fără economia neagră, românii ar muri de foame!
Ăștia care muncesc la negru sunt niște amărâți. Cei mai mulți au salarii minuscule (de multe ori sub salariul minim pe economie). Și amărâți sunt și patronii lor. Dar se descurcă singuri! Nu cer pomană de la buget! Dacă statul o să-i toace cu contribuții de sănătate, pensie, șomaj, impozit, salariu minim, or să dea toți faliment. Iar guvernul o sa se trezească cu câteva milioane de oameni în stradă, morți de foame. Și atenție: n-or să aibă dreptul nici la ajutor de șomaj!
Cât este de fapt munca la negru?
In România sunt, teoretic, circa 10 milioane de oameni apți de muncă. Numărul contractelor de muncă (parțiale sau full-time) este însă mult mai mic, și s-a prăbușit exact în 2010:
- 2008 – 6,3 milioane contracte
- 2009 – 6,01 milioane contracte
- 2010 – 4,37 milioane contracte
(Sursa: Ministerul Muncii)
Adică aproape 6 milioane de oameni nu sunt angajați nicăieri, dar nu primesc nici ajutor de șomaj. Guvernul zice că nu sunt șomeri. Că muncesc la negru. Sau că au plecat din țară.
Cât e evaziunea fiscală?
În SUA, IRS-ul a estimat evaziunea fiscală la 17-20% din totalul taxelor. În Germania, Angela Merkel a zis recent ca evaziunea ajunge la 30%.
În România, statul o dă cotită. Ani de zile, ANAF n-a recunoscut deloc existența evaziunii fiscale. Companiile producătoare din diverse domenii (pâine, mezeluri, carne, legume) estimează însă că evaziunea ar ajunge la 75-80%.
Așa că îmbățoșarea statului o să fie un mare fâs!
Tot Angela Merkel zicea că evaziunea fiscală e o amenințare la adresa democrației. Pentru că unele firme se chinuie cu taxe și impozite, în timp ce altele vând la jumătate de preț. Și are dreptate. Dacă vrem piață liberă, regulile trebuie să fie aceleași pentru toți. Dar are dreptate la ea în Germania. Nu în România. Pentru că statul român n-are nici o legătură cu cel german.
În România, degeaba ești tu corect, cu magazinașul tău; că statul tot nu renunță la protejații lui. Care nu plătesc taxe de 20 de ani. Ba mai primesc și ștergeri de datorii, cadou. Așa că la noi oricum nu există piață liberă.
Cine sunt protejații statului? Păi, știm cu toții. În primul rând, companiile de stat. Care îți fac concurență pe banii tăi, și își plătesc angajații dublu față de cât iți permiți tu să oferi. În al doilea rând, firmele de partid (de orice partid). De asta este evaziunea fiscală atât de mare în România: pentru că tot sectorul privat a înțeles că a picat de fraier.
Ați făcut-o varză cu forfetarul. Varză cu CAS-ul. Varză cu TVA-ul. Varză o să faceți și cu munca la negru!
Ați inventat impozitul forfetar și s-au desființat vreo 160.000 de firme. Bani la buget – ioc! Ați mărit CAS-ul și au dispărut 1,7 milioane de contracte de muncă. Bani la buget – ioc! Ați mărit TVA-ul și au scăzut vânzările. Bani la buget – ioc!
Păi de câte ori trebuie să te dai cu capul de prag, ca să-ți dai seama că trebuie sa te apleci? Cât de tâmpit poate să fie un politruc, ca s-o țină înainte cu mărirea fiscalității, când evident dă chix după chix?
Fără scăderi de taxe nu scăpați!
Bă, voi ăștia de la PDL: nu mai ziceți, tati, că vă critică lumea și nu vă dă soluții. Că râde lumea de voi. Că “soluțiile” e una singură, și e aritmetică: atâția bani ai, atâția cheltuiești.
În clipa asta, statul îi ia unei firme cam 80% din ce câștigă. După lege, omul ar trebui să aducă bani de acasă, pentru plăcerea de a fi patron în România. Vreți să nu mai facă evaziune? Simplu: nu-i mai luați nimic! Scutiți firmele mici, cu cifre de afaceri sub 2000 de euro pe luna, și de CAS, și de impozit, și de orice. Și măcar o să încasați TVA-ul. Tot e mai mult ca nimic!
Voi nu vreți soluții. Voi vreți magie!
Știu, nu vă convine. Asta nu e o soluție serioasă, nu-i așa? Că voi aveți nevoie de o grămadă de bani! Că ați vrea să vă mai angajați niște pile, să măriți și pensiile (că vin acum alegerile), să plătiți și datoria externă (că altfel România e declarată falimentară) și să vă mai rămână bani și de contracte supra-umflate.
Ce să zic? Nasol! Nu cred că România o să mai aibă atâția bani, în următorii 50 de ani. Doar dacă nu-l angajați consilier pe peștișorul de aur. Sau pe Harry Potter.
Poate ăștia ar putea să vă îndeplinească dorințele!
Mihai Giurgea
sursa: capitalismpepaine.wordpress.com