După ce au împuiat capul cetățenilor cu făcutul de autostrăzi, liberalii, „dreapta”, nu par să-și dorească decît să facă trotuarul. Dincolo de tăierile de venituri promise și creșterile de taxe, vin lucruri pe care unii nu le vor mai vedea: scutirea de impozite a celor care trăiesc din venitul minim, de exemplu. Dar, dincolo de sărăcirea săracilor, liberalii par să se pregătească pentru o lungă ofensivă distructivă. De departe cea mai mare calamitate ce va lovi România pare să fie așa-zisa reformă a educației și cea din domeniul sănătății.
Dacă măsurile de extremă dreapta, anti-naționale, ce vor servi capitalului străin din țară, corporațiilor străine și băncilor în primul rînd, reprezintă un lucru cu care antreprenorii și firmele românești au mai trăit și cărora le-au supraviețuit, în schimb privatizarea educației și sănătății vor lovi puternic într-o foarte largă pătură a societății.
Imaginați-vă pentru o secundă (dar va veni și clipa cînd asta va fi realitate) ce înseamnă să ”externalizezi” atribuții guvernamentale prevăzute de Constituție către o organizație neguvernamentală – Camera de Comerț și Industrie – constituită ”în scopul de a reprezenta, apăra şi susţine interesele membrilor săi şi ale comunităţii de afaceri în raport cu autorităţile publice şi cu organismele din ţară şi din străinătate”. Propriu-zis, „dreapta” vrea să privatizeze guvernarea! Corporațiile sau companiile nu-și mai negociază interesle cu autoritatea statului, ci devin statul și acționează după bunul plac! Aceste atribuții ar urma să fie preluate de Camera de Comerț (Mihai Daraban) la cererea lui Ludovic Orban! Delir! Adică unii, „elita liberală”, comunitatea de afaceri, devin mai egali decît restul cetățenilor țării, care primesc o flegmă între ochi.
Sănătatea a rămas la fel de flămîndă de bani, indiferent de salariile crescute binișor de „ciuma roșie”, serviciile acordate s-au lovit însă de mantinelă, lipsa personalului calificat de odinioară resimțindu-se deja cît se poate de acut. România are cel mai mic buget din UE pentru sănătate, de doar 5,1% din PIB. Privatizarea asigurărilor de sănătate ar secătui în timp record bugetele spitalelor de stat, iar de aici, „greul” ar cădea în sarcina propagandei. Dar cum spălații pe creier „de dreapta” abundă, nu va fi întîmpinată nici o problemă.
O privatizare totală a sistemului va aduce o enormă mizerie ce va dubla goana după bani. Costul serviciilor din sănătate va exploda. Avem deja un segment privat, deci lumea se va îndrepta în acea zonă, spun unii. Doar că, acel segment privat, excelează propriu-zis prin condițiile așa-zis hoteliere din spitale, de multe ori cu prețuri piperate, din care se plătește afară de confortul din saloane (baie proprie, cablu, net) și un serviciu alternativ de catering și de curățenie. Rare sînt cazurile în care pacientului i se vorbește omenește.
În privința personalului, majoritatea angajaților din privat apelează la angajații de la stat, mai ales medicii preferînd să lucreze în paralel și într-o parte și în alta. Odată cu creșterea costurilor pentru pacienți în spitalele de stat ce se vor privatiza, nu e greu de ghicit că vor sări binișor și prețurile din actuala zonă privată, deoarece diferența va rămîne aceeași pentru muritorul de rînd: saloane mari și aglomerate într-o parte, rezerve cu una sau două paturi în partea cealaltă, dar aceeași indiferență față de pacient, de viața acestuia sau de calitatea vieții lui. Cu părere de rău, excepțiile care există, căci există, nu fac decît să confirme regula.
Însăși așa-zisele protocoale europene și multitudinea de reglementări în domeniu au transformat deja spitalele în fabrici depersonalizate, cu uriașe carențe în oferirea serviciilor medicale. Dacă pe vremuri un politraumatism rezultat dintr-un accident auto putea fi rezolvat de un chirurg, acum e nevoie de o pletoră de specialiști care să contribuie la rezolvarea situației, de multe ori aflați la alte spitale (ortopedie etc.), care pot sau nu să onoreze deplasarea. Situație în care, pacientului îi rămîne cel mai adesea opțiunea să-și piardă vreo mînă sau vreun picior, vreun organ, ba chiar să moară, întrucît chirurgul nu are dreptul să intervină. Iar de aici înainte, tot asta va primi, doar că pe bani foarte mulți.
Și să nu ajungem în zona de farma, unde lucrurile devin cu adevărat sinistre. Iar privatizarea va accentua și mai mult problemele existente. Să ne amintim doar ce ravagii a produs trioul Boc – Duță – Cseke pe vremea lui Băsescu!
Ce au de cîștigat liberalii și/sau useriștii din treaba asta? Bani. Cu pletora de intermediari pe lanț, cu o birocrație înfloritoare, cu o industrie a asigurărilor medicale care va jupui și mai tare cetățeanul.
La fel se va întîmpla și în educație. România are și aici cel mai mic buget, doar 3% din PIB. Avem deja o contraselecție a cadrelor ce durează de cîteva decenii, dar și minunate reglementări europene ce fac din învățămînt o imensă uzină de spălat creiere. În loc ca elevii să fie învățați să gîndească, li se inoculează imbecilități ateiste privind viața sexuală și aberațiile sexuale, li se inculculcă suprimarea competiției, teoria că toți sînt la fel, adică faptul că nu trebuie să ieși din șabloane. În rest, preocupare există doar pentru „aerisirea materiei” și implementarea de forme fără fond, teste grilă unde să hașurezi răspunsul ce ți se dă mură-n gură.
Profesorii sînt hărțuiți (la propriu) de elevi și de părinții îngrijorați de confortul odraslei – pe de o parte, de inspectorate și de minister – pe de altă parte, fiind transformați în hîrțogari care petrec mai mult timp cu birocrația decît cu predarea. Condiții în care, precaritatea profesorilor a devenit din excepție o regulă, batjocorirea lor televizată, permanentă, asigurînd doar muzica pentru comedia în care s-a transformat întregul sistem.
Momentul de maxim al penibilului l-a atins chiar șeful Academiei, care este și rector al Universității Babeș-Bolyai, cînd a declarat că cei înscriși la universitatea pe care o conduce vin analfabeți și părăsesc universitatea tot analfabeți. Dar Ioan Aurel Pop nu simte vreo răspundere aici. El însuși este un fruct al diverselor conjuncturi, ajungînd pe funcțiile ocupate cu la fel de multe merite precum Sică Mandolină pe postul de premier desemnat.
Să nu ne mire, așadar, faptul că liberalii îl curtează intens pe Ioan Aurel Pop pentru „o conlucrare” cu viitorul „Guvernul Meu2”, existînd chiar tentația ca Ioan Aurel Pop să fie cel de-al doilea nume desemnat după eșecul lui Ludovic, care este, de altfel, perfect previzibil. Iar rădăcina trebuie căutată în zona ”Guvernul Meu1” – Cioloș-Dîncu, după principiul „asinus asinum fricat”, dar și a grupării de ofițeri din servicii care mișună pe la Cluj.
Prima etapă a privatizării va însemna pentru copiii neaparținînd așa-zisei „elite” o eliminare a șansei de a învăța, de a accede la o instituție decentă de învățămînt. Dacă azi, orice nefericit, fie sărac sau de analfabet, se poate înscrie la o facultate, viziunea „de dreapta” presupune că de acum înainte acest lucru va fi posibil doar pe baza unor taxe ridicate ce s-ar putea achita prin intermediul unor credite la bănci. „Așa cum e și afară”. L-am citat aici pe Dan Barna. Vor exista, de asemenea, diferențieri uriașe de costuri pe orizontală, între unități de învățămînt de importanță națională, regională sau locală, fiecare venind cu costuri proprii și cu diplome limitative, certificînd competențe pe o anumită nișă. Ideea îi aparține lui Mihai Goțiu și a fost susținută și de unul din prorectorii UBB.
Dacă mai adăugăm un sistem original de angajare în zona noilor școli, în întregime private, pe baza apartenenței politice sau ideologice, cu mita aferentă, dacă mai adăugăm încrengătura de afaceri colaterale – construcții, catering (că doară nu vor mai oferi corn sau lapte pe gratis copiilor), transport, curățenie, manuale, tablete, softuri, uniforme, pază, supraveghere video, mentenanță etc. ajungem la sume frumușele ce se pot extrage din sistem, dincolo de simplele taxe de școlarizare.
Și uite-așa, dintr-o zonă care nu „producea” nimic, consumînd 8% din PIB, visul „dreptei” este să monetizeze un pic aceste segmente, în paralel cu reducerea pensiilor, așteptînd cu bucurie maximă și „ieșirile naturale din sistem” – după cum s-a exprimat Emil Boc.
Un lăutar? Doi lăutari? Totuși… cîți?
„Ludovic Orban cînta în timpul liber pe la diverse petreceri, cîștigînd, astfel, bani de buzunar”, scrie presa. De reținut asta! Bani de buzunar! Afară de cîteva timide încercări pe la „Izolatorul” Tîrgu Secuiesc și „Tractorul” Brașov – în anii 1989 – 1991, Ludovic Orban nu a mai apucat niciodată să muncească! Pișcotăreala și mica ciupeală, comisioanele, remunerarea diverselor prestații politice au constituit baza veniturilor celui propus să ocupe funcția de prim-ministru al României.
Ca și competență, Orban este un inginer care n-a profesat, dar care s-a ocupat de relații publice, handicapați, funcționari publici, transporturi. Iar cei care au fost contemporani cu Orban, pot depune mărturie că, în schimb, putea să consume pînă dincolo de limite, pînă la întîlnirea nepreietenoasă a caldarîmului scăldat de propria lui vomă.
Dar problema nu este neapărat Ludovic Orban. Problema este faptul că și cei din fața lui, și cei din spatele lui, par croiți pe același calapod. Nu există mari diferențe. Să discutăm cazul înspăimîntător al Ralucăi Turcan care se visează Ministru al Educației? Sună a banc prost! Deși este o realitate. Să spunem niște bancuri cu Alinuța? Sau Cîțu? A mai văzut cineva un asemenea specimen în structurile guvernamentale europene? Urmărindu-i postările publice și ieșirile televizate nu poți să nu te îndoiești de sănătatea individului.
Oricît de flămînd ai fi, oricîtă ură ai avea față de adversarii tăi politici, oricît de prost ești în domeniul tău, tot nu ai cum să susții chestiunile pe care acest individ le poate susține cu nonșalanță, împletindu-le cu fantasme legate de ruși, de americani, de pușcării, crime etc. Iată ce publica Florin Cîțu:
Asta, în timp ce Fondul Monetar Internaţional a revizuit pe creştere, la 4%, evoluţia economiei româneşti pe 2019, însă în paralel prognozează o majorare a ratei inflaţiei şi a deficitului de cont curent, după cum arată în “World Economic Outlook”. La fel, FMI şi-a revizuit în sus prognozele referitoare la avansul economiei româneşti pînă la 4% în 2019 şi la 3,5% în 2020.
Banca Mondială, la rîndul ei, şi-a revizuit în creştere la 4,2% estimările privind avansul economiei româneşti în 2019, cu 0,6 puncte procentuale mai mult faţă de prognoza din iunie 2019. Banca Mondială se aşteaptă ca România să raporteze pentru 2020 şi 2021 un avans al PIB de 3,6% şi, respectiv 3,2%, în creştere cu 0,3 şi, respectiv, 0,1 puncte procentuale faţă de precedentele estimări.
Deci, criză economică! Te pui cu Cîțu? Să privim acum și cifrele publicate de profesorul Cristian Socol:
Ca atare, Cîțu se află în cărți pentru a gestiona finanțele României. Sîntem nebuni? Omul e de internat, de trimis să pască oi, ce să caute în minister? Desigur, asta se poate referi și la Orban, dar și la Barna și la Iohannis. Barna numai ce a fost dat în vileag că a sifonat o nimica toată de 6 milioane de euro, iar Iohannis că și-a construit averea imobiliară pe acte falsificate. Fleacuri!
Tăriceanu, la vremea lui, nu era bun deoarece avea o firmă prin care făcea importuri auto, Dragnea nu a fost bun pentru că avea un SRL care opera baruri, iar Dragnea hămălea butoaiele de bere cu un ARO. Pe scurt, ambii au muncit. Viorica nu e bună pentru că „e proastă”, deși are studii cel puțin comparabile cu Orban sau cu Iohannis, a fost profesor de școală etc. A muncit și ea. Dar noi nu avem nevoie de asemenea politicieni! E nevoie de o resetare! Trebuiesc înlocuiți cei care au habar de ceea ce fac cu alții, care nu contează la ce se pricep sau dacă se pricep sau nu la ceva, dar care să susțină o aceeași ideologie.
Vasile Dîncu a explicat pe postul NCN, în urmă cu vreo doi ani următoarele: „Resetarea politică nu reușin s-o facem pe cale pașnică. Asta este marea problemă a politicii noastre, noi nu reușim să obținem un consens. (…) Neavînd o voință politică a consensului, atunci numai dezastrele mai pot să ne adune sau conflictele majore, probabil că pot creea momente de resetare a vieții politice de la noi”.
Deci, iată cum s-a procedat! Pentru că nu s-a putut face „resetarea” pe cale pașnică, au fost scoase la înaintare anacondele, luluțele, portocalele, o faună psihopată care s-a năpustit asupra clasei politice ca s-o reseteze! N-a mai contat cine are sau nu are bască, cine a greșit sau cine nu a greșit, pușcăria s-a căscat în fața tuturor „resetabililor”, exceptînd grupul PDL din care făceau parte Boc, Falcă, Robu, Bolojan, Hava, Iohannis etc. Adică, primarii principalelor orașe din Ardeal. Ceea ce au toți aceștia în comun este obediența față de noua ideologie și față de sistem.
„Consensul” a fost construit față de „dezastrul” PSD. Numai și numai cei din PSD sînt corupți, numai și numai PSD duce România la pierzanie, Sică Mandolină, Barna și Cîțu aduc prosperitatea, mînă în mînă cu Iohannis. Capitralul autohton e de rahat, cel străin este bun. Firmele românești și producția de bunuri din România reprezintă un mare impediment pentru țară, importurile sînt mană cerească.
Mugur Isărescu a fost primul personaj cu care s-a consultat Orban după acceptarea nominalizării ca prim-ministru. Isărescu, potrivit lui Orban, i-ar fi spus că nu e chiar așa de nasoală treaba în economie (Orban susținea pînă atunci că e catastrofă și criză) și că lucrurile se pot pune pe linia de plutire, se poate asigura chiar și creștere economică. Serios? Adică exact ceea ce știam deja de la Guvern, INS, Eurostat, FMI, Banca Mondială. Adică din 5 surse! Singurii care nu le aflaseră par să fie președintele și cei care se înghesuie să pună labele pe putere.
Iohannis: ”Noi suntem în război. Suntem în plin război cu PSD. De ce facem noi asta? De ce suntem noi în război cu PSD? Pentru că voi, liberalii, și cu mine, suntem oameni ai păcii, ai construcției, care doresc să dezvolte România”. Asta e „România normală”.
O nominalizare la bășcău. Va urma o guvernare la bășcău. Sub un președinte de bășcău. Cu șuți, fufe, impostori, mitomani, tot manejul pe care l-am văzut pe vremea lui Băsescu și încă ceva în plus, pentru că merge. Merge și așa. Cu maneliști păpușați de securiști. Am ajuns la nivelul Orban. Pînă unde mai coborîm? Chiar nu se poate pricepe cine sînt cei care „resetează” și de ce „resetează”? Ca să „dezvolte” România? Sîntem nebuni? Discutăm serios pe la televiziuni asemenea opțiuni de parcă ar fi valide?
Nebunii conduc balamucul, corupții luptă împotriva corupției, țăranii ne urbanizează, curvele ne învață morala, SRI-ul concepe partide, STS-ul numără voturile, Viorica luptă împotriva „statului paralel” de care n-a auzit și îi repune în rol pe cei de la STS. Iar voi mergeți să votați?
Autor: Ambrus Bela
Sursa: Samizdat