Decizia BNR de a reduce dobanda de referinta cu 0,5% a provocat o reactie pozitiva atat din partea pietei, cat si din partea analistilor economici. In ciuda atitudinii foarte sceptice pe care o avem fata de competenta si profesionalismul lui Mugurel Isarescu, trebuie sa constatam ca aceasta decizie a fost una corecta, ceea ce constituie o exceptie remarcabila in istoria activitatii sefului BNR. Reducerea dobanzii de referinta va avea ca efect reducerea vitezei de apreciere a Leului si ar putea, in anumite circumstante, contribui la imbunatatirea conditiilor de creditare.
Din pacate, reducerea dobanzii de referinta nu rezolva problemele din economie si nu va inlesni accesul agentilor economici din economia reala la credite. Efectul principal al deciziei BNR va fi ca marja de profit pe care o obtin bancile comerciale atunci cand crediteaza statul va deveni mai mare. Conducerea BNR, cu complicitatea implicita a Ministerului Finantelor Publice, perpetueaza un fenomen de un grotesc inimaginabil. Bancile comerciale au posibilitatea sa utilizeze banii imprumutati de la BNR pentru a credita statul, obtinand in proces un profit remarcabil fara asumarea vreunui risc substantial. In mod normal, modelul de afaceri al unei banci ar trebui sa se axeze pe intermedierea relatiilor intre agentii economici si persoane fizice care au un exces de capital si agentii economici si persoane fizice care au un deficit de capital.
O banca ce preia depozitele persoanelor fizice si juridice isi asuma riscul de a utiliza aceste depozite pentru finantarea agentilor economici care au nevoie de capital pentru dezvoltarea afacerii. Venitul bancii si utilitatea pe care o are, cel putin teoretic, ar trebui sa provina din capacitatea bancii de a alege proiectele care pot fi creditate cu profit maxim si risc minim. Banca este recompensata prin diferenta intre dobanda la depozite si dobanda la credite pentru faptul ca evalueaza riscurile creditarii pe care si le asuma pe cont propriu. In cazul Romaniei de astazi, mecanismul este distorsionat intr-un mod dramatic. Bancile, ascunzandu-se dupa pretextul “economia reala este prea riscanta” crediteaza numai statul, care este dispus sa concureze cu agentii economici din economia reala pentru accesul la creditele bancilor. Daca nu se va reusi eliminarea statului de pe piata interna a creditarii, economia reala va suferi in continuare din cauza unei accentuate crize de finantare.
Teoria care sustine ca o reducere drastica a dobanzii de referinta va conduce la o creditare mai accesibila pentru economia reala este doar o iluzie. Atat timp cat statul este cel mai mare “consumator” de credite pe piata interna, bancile vor face tot posibilul ca sa crediteze numai statul. O reducere a dobanzii de referinta va conduce doar la cresterea marjei de profit a bancilor ce va fi insotita de o reducere modica a costurilor de finantare pentru stat. Comportamentul statului, care in mod indirect stranguleaza financiar economia reala, ar putea fi justificat in cazul in care banii imprumutati ar fi utilizati pentru dezvoltarea unor proiecte cu caracter strategic sau ar fi utilizati pentru un amplu program de reindustrializare. Din pacate, banii sunt utilizati pentru deservirea intereselor financiare ale unui grup restrans de oligarhi portocalii si pentru mentinerea posibilitatii statului de a finanta un sector public corupt si ineficient.
Guvernul trebuie sa inteleaga ca economia nationala nu poate fi salvata prin masuri monetare. La noi, din pacate, nu functioneaza mecanismele de baza ale unei economii functionale de piata. Atat timp cat aceste mecanisme nu sunt implementate, iar statul continua sa exercite o influenta nociva fata de economia reala, niciun fel de program de stimulare a dezvoltarii economice viabile nu va avea succes.
sursa: cronicaromana.ro