Site icon gandeste.org

Numele de cod atribuit de KGB “tintei-Romania”: “OBIECTIV 24″

Proiectul International pentru Istoria Razboiului Rece – Cold War International History Project al Institutului International Woodrow Wilson – International Center for Scholars din Washington, D.C. ne ofera un nou material exploziv realizat de profesorul dr Larry Watts, autorul lucrarii “Fereste-ma, Doamne, de prieteni. Razboiul clandestin al blocului sovietic cu Romania“, publicata la Editura Rao (Bucuresti, 2011), si care urmeaza sa fie intregita de un al doilea volum, aflat in curs de aparitie.

“A Romanian INTERKIT? Soviet Active Measures and the Warsaw Pact “Maverick”, 1965-1989″, este titlul in original al studiului profesorului Larry Lee Watts, studiu insotit de o serie de documente din (fostele) Arhive KGB ale RSS Moldovenesti, traduse si publicate pentru prima oara in limba engleza. Istoricul american patrunde din nou in maruntaiele balenei reprezentate de sistemul strategic si de securitate al molohului URSS si, gratie bagajului sau impresionant de informatii si a calitatii analizei chirurgicale, reuseste sa extraga cu precizie si sa prezinte publicului cititor firul director al “masurilor active” ale sovieticilor impotriva Romaniei: ura. Ura fata de politica nationala a regimului in relatiile sale directe cu China si SUA sau NATO, ura fata de pozitia independentista adoptata in raporturile cu Pactul de la Varsovia cat si ura fata de poporul roman insusi. De ce ne-au urat sovieticii atat de mult? – iata o intrebare care cocoseaza si astazi ce a mai ramas din poporul de la poalele Carpatilor.

Atacurile concertate ale sovieticilor au vizat limba romana, istoria nationala, credinta ortodoxa, constiinta si identitatea etnica, fiinta nationala, prin ordine dure si masuri elaborate, infatisate in detaliu de istoricul american, cu trimiteri concrete la politicile subversive duse de leviatanul KGB prin aparatul central si sectia din RSSM, contra Romaniei. Documentele secrete analizate de Larry Watts dovedesc existenta unui real si continuu razboi impotriva identitatii nationale romanesti, ale carui efecte se simt si astazi pregnant, atat in Romania, unde este perpetuat sub alte forme si de catre alte masti, cat si, mai ales, in provinciile Basarabia si Bucovina, impartite de “strategii” lui Stalin intre actualele republici Ucraina si Moldova in trei, ba chiar patru felii, aproape imposibil de reunit.

In premiera, internationala dupa cunostinta noastra, istoricul american releva existanta unui plan secret al KGB de distrugere a Romaniei pe toate caile, codificata in documentele KGB drept “Obiectivul 24“. Teama agentilor sovietici ca romanii, prin contraspionajul lor – in special prin Unitatea unica in spatiul comunist european, UM 0110, supranumita “anti-KGB” -, sa afle de existenta acestui plan, a facut ca numele Romaniei sa dispara complet din documentele care circulau intre Centrala si filiale serviciilor speciale sovietice, fiind inlocuit cu acesta denumire codificata: “Obiectiv 24“. 24 din 24 de ore? Nu stim. In tot cazul, in comunicarile secrete ale KGB, “Obiectivul 24“  impreuna cu ”organele lui speciale” sunt cotate la acelasi nivel informativ de periculozitate cu SUA, RFG si Israel. Dintr-o astfel de Nota, mai precis din Decizia Colegiului KGB al URSS emisa in 28 noiembrie 1989 (!) si obtinuta si publicata pentru prima oara de istoricii basarabeni Elena si Gheorghe Negru (vezi foto), reiese ca “Obiectivul 24” se afla in proximitatea Republicii (RSSM).

Conform acestui document, Colegiul KGB al URSS trasa sarcini si obiective pentru 1 ianuarie 1990 si primul trimestru al anului si hotara infiintarea unei noi sectii a KGB a RSSM, “Sectia 3″, prin desfiintarea “Sectiei 5″. La punctul 1 al acestei Decizii a conducerii centrale a KGB se afirma ca ”Inspectoratele, împreună cu subunităţile operative trebuie să elaboreze către primul trimestru al anului 1990 propuneri ţinând de ameliorarea continuă a interacţiunii şi coordonării în activitatea privind lupta împotriva acţiunilor serviciilor speciale adverse şi a centrelor antisovietice străine folosite de acestea”. “A completa, către acelaşi termen, cu măsuri organizatorice şi operative planurile lineare ale comitetelor generale de luptă împotriva serviciilor speciale ale SUA, RFG, Israel („Cedru”, „Vector”, „Foton”), şi ale organelor speciale ale “Obiectivului 24” („Acoperire”)”, se stipuleaza in documentul KGB citat. Punctul 2 continua pe aceeasi linie directoare: “2. Personalul de conducere şi operativ al Secţiei 1 şi al Secţiei 3 trebuie să concretizeze până la 1 martie 1990, în scopul activizării luptei împotriva adversarului, centrele subversive din SUA, RFG, Israel, din alte ţări, precum şi organele propagandistice ale “Obiectivului 24“, care au în vizorul lor Republica” [a se citi: RSSM].

Retineti: Documentul KGB este elaborat la 28 noiembrie 1989. Cu doua saptamani si o zi in urma, mai precis pe 13 noiembrie 1989, N. Ceausescu, in cadrul sedintei CPEx de dinaintea Congresului al XIV-lea, ce avea sa fie ultimul Congres al PCR si al sau personal, a abordat frontal problema Basarabiei si a anularii Pactului Hitler-Stalin. In actuala Republica Moldova deja aveau loc miscari de eliberare nationala. Conform transcrierii sedintei CPEx existenta la Arhivele Nationale, Fond CC al PCR, Sectia CANCELARIE, Dosar NR 63/1989 si publicata de istoricul Ilarion Ţiu in Jurnalul National (pe care o redam integral ca documentare in baza acestui material) Ceausescu era intransigent in relatiile cu URSS, privind Basarabia si soarta Tezaurului, inca de pe vremea lui Hrusciov si Brejnev (cititi si documentarea Basarabia-Bucovina.Info – Ceauşescu în faţa lui Brejnev: Basarabia, pamânt românesc). Desi in sedinta respectiva, fiind constient de prezenta unor cunoscuti agenti ai KGB in CPEx, Ceausescu a sustinut ca nu va aborda, totusi, problema Basarabiei si a Pactului Hitler-Stalin la Congres, in discursul sau din plenul Congresului, pe 20 noiembrie 1989, primul si ultimul presedinte al RSR preciza: “In primul rand apare necesar sa se adopte o pozitie clara, fara echivoc de condamnare si anulare a tuturor acordurilor incheiate cu Germania hitlerista, tragandu-se concluziile practice pentru anularea tuturor urmarilor acestor acorduri si dictate.”

“Operațiuni coordonate împotriva tintei-Romania – acum codificata în documentele KGB drept ”Obiectivul 24” – au continuat si dupa 1986 până cel puțin la sfârșitul anului 1989. Dacă au continuat sau nu si dupa 1989 – iar daca da si pentru cât timp, rămâne să fie determinat”, observa Larry Watts in studiul citat. “Romania devenise cosmarul strategic al URSS”, mai afirma istoricul american in studiul sau de 46 de pagini insotit de alte 100 de file de documente desecretizate din Arhivele KGB, obtinute de la sectia din fosta RSSM.

“În ciuda supozitiilor Occidentului, conform carora divergentele sovieto-române de la sfarsitul anilor ’80 au fost motivate de ciocnirea reformismului relativ liberal al lui Gorbaciov cu conservatorismul anti-reformist al lui Ceausescu, aceste documente sovietice indică faptul că motivele pentru confruntarea Moscovei cu Bucurestiul au ramas exact aceleasi asa cum au fost de-a lungul intregului Război Rece: controlul asupra teritoriului Moldovei/Basarabiei și a identitatii etnice a populației majoritare”, releva Larry Watts in concluzia lucrarii sale publicata de Woodrow Wilson Center. Aflati de ce si cum, citind acest studiu, valorificat sub egida prestigiosul Institut american si disponibil online si in format PDF, aici, via Ziaristi Online“A Romanian INTERKIT? Soviet Active Measures and the Warsaw Pact “Maverick”, 1965-1989″.

Pentru cei care doresc sa comande, gratuit, acest studiu cat si altele din arhiva centrului american, pot scrie la: Cold War International History Project, Woodrow Wilson International Center for Scholars, One Woodrow Wilson Plaza, 1300 Pennsylvania Ave, NW, Washington, DC 20004 sau prin e-mail lacoldwar@wilsoncenter.org. Telefonul Centrului este: +1 (202) 691-4110, Fax: +1 (202) 691-4001, Adresa Web: http://www.cwihp.org.

Victor RonceaZiaristi Online

PS: Prezentarea facuta de WWICS istoricului american anunta in premiera si titlul celui de-al doilea volum al trilogiei “Fereste-ma, Doamne, de prieteni”. Retinem in acest sens:

Larry L. Watts is a professor in the Master’s Program in Security Studies and Intelligence Analysis run jointly by the University of Bucharest and the Romanian Intelligence Service (SRI). He served as security sector reform advisor to Romania’s Presidential Counselor for National Security and to the Romanian Defense Ministry during 1991-2004. He is the author of With Friends Like These: The Soviet Bloc’s Clandestine War Against Romania (2010), which was published in Romanian translation in 2011. Most recently, he has an upcoming book Extorting Peace: Romanian-Warsaw Pact Relations During 1978-1989 and the End of the Cold War, which will be published in Romanian in 2013, and followed by publication in English.

Anexe Ziaristi Online:

Nicolae Ceausescu, din Discursul tinut la Congresul al XIV-lea al PCR, 20 noiembrie 1989

“Anul viitor se implinesc 45 de ani de la terminarea celui de-al doilea razboi mondial. De aceea, Romania considera ca trebuie sa se treaca la adoptarea masurilor necesare solutionarii tuturor problemelor care nu s-au rezolvat inca.

In primul rand apare necesar sa se adopte o pozitie clara, fara echivoc de condamnare si anulare a tuturor acordurilor incheiate cu Germania hitlerista, tragandu-se concluziile practice pentru anularea tuturor urmarilor acestor acorduri si dictate.”

Sursa: Roncea Ro

Sedinţa Comitetului Politic Executiv de la 13 noiembrie 1989 – Arhivele Naţionale, Fond CC al PCR – Secţia Cancelarie, dos. nr.63/1989

Nicolae Ceauşescu a propus un subiect neobişnuit dezbaterii plenului: “probleme legate de Moldova sovietică”. Criticat tot mai des de Mihail Gorbaciov pentru faptul că nu era adept al Peres­troicii, secretarul general al PCR încerca să intimideze conducerea sovietică prin readucerea în dezbatere a Pactului Hitler-Stalin din 1939 şi statutului etnicilor români dintre Prut şi Nistru.
În cadrul discuţiei, Ceauşescu a făcut un istoric al convorbirilor sale cu li­derii de la Kremlin pe tema Basarabiei, din care reieşea că Gorbaciov era la fel de “refractar” ca şi Hruş­ciov sau Brejnev. (Ilarion.Ţiu)


● Tov. Nicolae Ceauşescu: Vreau să ridic, în faţa Comitetului Politic Executiv, încă o problemă, care nu urmează s-o punem în Congres, nici public, deocamdată, dar faţă de care trebuie să adoptăm o poziţie mai clară. Este vorba despre probleme legate de Moldova sovie­tică.Aţi citit cu toţii informaţiile şi ce se întâmplă acolo. Am atras atenţia tovarăşilor că trebuia să le publice în presă şi va trebui să publicăm, dar noi nu putem să nu luăm nici un fel de poziţie în această problemă, având în vedere în primul rând, că problema Basarabiei este legată de acordul cu Hitler, de acordul dintre Uniunea Sovietică şi Hitler. Anularea acestui acord, în mod inevitabil, trebuie să pună şi problema anulării tuturor acordurilor care au avut loc , inclusiv să se soluţioneze, în mod corespunzător, problema Basarabiei şi Bucovinei de Nord.Va trebui să discutăm în Uniunea Sovietică această problemă în perioada imediat următoare. De altfel, în timpul lui Hruşciov am mai discutat această problemă. Când ne-am întors din China, în martie 1964, ne-am întâlnit cu el. Şi, între alte probleme, legate de relaţiile cu China, am discutat şi problema Basarabiei. El nu a respins-o, dar am convenit, de altfel, să se întâlnească delegaţiile celor două partide – şi s-au întâlit -, dar au intervenit probleme cunoscute în legătură cu Hruşciov şi nu s-a făcut nimic. Asta a fost.
În 1965 în întâlnirea pe care am avut-o cu Brejnev, am discutat, de asemenea, problema aurului şi a tezaurului nostru, pe care România îl are în Uniunea Sovietică şi despre care există un decret semnat de Lenin, prin care se spune că aparţine poporului român şi că va fi restituit atunci când în România va fi pu­terea muncitorilor şi ţăranilor.
Am întrebat, sunt şi ste­no­gra­mele, dacă consideră că în Ro­mânia nu este încă puterea muncitorilor şi a ţăranilor?! Sigur, atunci a avut o poziţie favorabilă Sealeapin, care a spus că tovarăşii români au dreptate, dar trebuie să se analizeze şi să vedem cum să soluţionăm această problemă. Ceilalţi, inclusiv Brejnev au spus că aurul s-a pierdut. Pe mine nu mă interesează că s-a pierdut sau ce au făcut cu el, pentru că la un moment dat, ne-au spus că l-au luat “albii”.
● Tov. Elena Ceauşescu: Albii erau tot acolo.
● Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu mă interesează cine l-a luat.
● Tov. Elena Ceauşescu: Să ne dea de la ei.
● Tov Nicolae Ceauşescu: Pe noi nu ne interesează asta. În primul rând că Lenin a semnat acest decret în 1921, după ce s-a terminat cu albii. Este adevărat că nu am mai reluat această discuţie.
Am vrut, la un moment dat, să discutăm această problemă şi cu Mihail Gorbaciov, dar nu au fost condiţii şi am spus s-o lăsăm ceva mai târziu. Sigur, într-o formă sau alta va trebui să reluăm şi problema Basarabiei.
Trebuie oricum să ridicăm pro­blema populaţiei din Republica Mol­dovenească, în concordanţă cu constituţia sovietică şi cu ceea ce afirmă acum ei. Trebuie să le asi­gure folosirea limbii, să le asigure, pentru că ei sunt o republică, sunt un popor. Ei însuşi (sic!) spun că sunt un popor moldovenesc. Sunt români şi nu-i lasă să folosească limba pe care o doresc ei şi, cel puţin, în prima etapă, să se asigure legături corespunzătoare între Moldova şi România.
Sigur, nu dorim acum să ridicăm, într-o formă schimbarea imediată a graniţelor, dar soluţionarea acestei probleme trebuie gândită şi trebuie s-o discutăm. Să avem în vedere, în primul rând să publicăm poziţiile care sunt, mai cu seamă că ei le pu­blică şi să avem lunile următoare o discuţie specială pe această pro­blemă.
De altfel în 1970-1975 am avut câteva discuţii cu secretarul cu pro­blemele internaţionale de atunci – Katuşev – trimis de conducere, prin care ne cereau ca noi să recu­noaştem în mod deschis, că Basarabia este a lor.
● Tov. Elena Ceauşescu: Asta nu se poate niciodată.
● Tov. Nicolae Ceauşescu: În programul partidului avem o referire generală şi am spus că nu vom putea să recunoaştem. Una este problema graniţelor, ca rezultat al forţei, dar alta este să recunoaştem că poporul moldovenesc este un popor care nu are strânse legături cu poporul ro­mân, este un nonsens. Aceasta ar fi o altă problemă. Sigur punându-se problema anulării înţelegerii cu Hitler, este evident că în mod cores­punzător intervine şi aici anularea. Noi vrem ca după Congres să avem o discuţie pe această problemă, pentru că nu se poate să acceptăm această situaţie şi felul cum ei acţionează.
Vin şi fac o plenară şi anunţă că vor să îndrepte lucrurile, ce a fost în trecut, dar de fapt adoptă măsuri mai brutale decât în trecut şi continuă să-i împiedice să-şi pună în valoare problemele lor.
Asta ar fi o altă problemă pe care am vrut s-o ridic în Comitetul Politic Executiv şi este de fapt o problemă strict internă, dar am vrut să vedem care este părerea Comitetului Politic Executiv în această problemă. Dacă sunteţi de altă părere, vă rog spuneţi?
● Tov. Gheorghe Rădulescu (! – n.n.): Este foarte bine cum aţi propus.
● Tov. Manea Mănescu: Asta este realitatea şi nu se poate altfel.
● Tov. Nicolae Ceauşescu: Deci sun­teţi de acord? (Toţi tovarăşii sunt de acord.) Aici nu este vorba despre existenţa unei naţionalităţi, sau a unor oameni care sunt de origine română şi se găsesc în Uniunea Sovietică, ci este vorba despre o parte a Ro­mâ­niei, care a fost cedată datorită acordului cu Hitler. Cum s-au publicat aceste acorduri în altă parte va trebui să le publicăm şi noi. S-au publicat şi în Uniunea Sovietică.
I-am spus şi lui Matei şi lui Olteanu, pentru că este legat şi de partea internaţională – i-am chemat pe amândoi pentru că, şi din punct de vedere internaţional, trebuie să lucreze împreună. Să publicăm aceste probleme, aceste acorduri, pentru că acolo se spune foarte clar că Uniunea Sovietică manifesta interes – asta este formula, în acordul semnat aparte, nu numai în acordul general, în care se pune că Uniunea manifesta interes faţă de Basarabia şi Bucovina. Este vorba de acordul dintre Molotov şi Ribbentrop şi unde se spune că Germania nu are interes şi nu are obiecţiuni faţă de acest lucru.
Un asemenea punct este şi în legătră cu Polonia, că în problema Poloniei şi Uniunea Sovietică ma­nifesta anumite interese, adică îm­părţirea Poloniei. În realitate, de fapt, sovieticii au vrut să depăşească înţelegerea cu Hitler şi au cerut iniţial întreaga Bucovină şi Hitler s-a opus “ne-am înţeles numai atât”.
● Tov. Ion Stoian: Toate acestea sunt în stenogramele lui Hitler.
● Tov. Nicolae Ceauşescu: Este un protocol semnat de ministrul Afa­cerilor Externe de atunci al Ro­mâ­niei.
● Tov. Elena Ceauşescu: Şi ne-au luat şi Insula Şerpilor.
● Tov. Nicolae Ceauşescu: Acestea ar fi unele probleme interne ale României, pe care trebuie să le avem în vedere. În legătură cu Raportul, în conti­nuare, este prezentată poziţia Ro­mâ­niei în problemele inter­na­ţio­na­le, în care reluăm problema distru­gerii armelor nucleare şi am introdus aici că ţările europene trebuie să realizeze un acord pentru înfăp­tui­rea până în 1995 a distrugerii ar­melor nucleare din Europa, având în vedere că folosirea lor ar duce la distrugerea întregii Europe, în cadrul măsurilor generale de distrugere a armelor nucleare.

Sursa: Arhivele Naţionale, Fond CC al PCR – Secţia Cancelarie, dos. nr.63/1989Ilarion Tiu, Jurnalul National

CONSPECTUL ÎNTÂLNIRII ŞI TRATATIVELOR PURTATE DE L. I. BREJNEV CU N. CEAUŞESCU ÎN CRIMEEA, LA 5 AUGUST 1977, realizat de V. I. POTAPOV, şeful Sectorului România al Secţiei CC al PCUS

Exprimându-şi încă o dată nedumerirea faţă de pretenţiile sovietice, N. Ceauşescu a spus că nu a luat cu sine materialele respective ce ar ilustra nerespectarea înţelegerilor de către partea sovietică, însă, odată ce chestiune a fost abordată, el ar dori să declare că în literatura sovietică şi, mai ales, în cea moldovenească se denaturează – ca şi mai înainte – următoarele trei grupuri de chestiuni:

1) se reabilitează politica ţarismului în Balcani şi în regiunea dunăreană, aceasta fiind prezentată doar în plan pozitiv (mai cu seamă în chestiunea româno-basarabeană).

2) este tratată incorect, ca şi până acum, chestiunea privind existenţa poporului moldovenesc, limbii moldoveneşti şi naţiunii moldoveneşti aparte.

3) ca şi mai înainte, în literatura moldovenească, clasicii români sunt numiţi incorect moldoveni.

În opinia lui N. Ceauşescu, este absolut incorectă şi sub aspect istoric, social şi al luptei de clasă, şi sub aspect marxist afirmaţia că includerea, în 1812, a Basarabiei în componenţa Rusiei a fost legitimă şi conformă voinţei popoarelor. Nimic nu a fost legitim în acest act, afirma N. Ceauşescu. Alipirea s-a produs împotriva voinţei poporului şi împotriva dorinţei Guvernului moldovenesc. Am dori ca autorii sovietici să spună lucrurilor pe nume.

(…)

Referitor la a doua chestiune, anul trecut, a subliniat N. Ceauşescu, ei au promis să recunoască RSS Moldovenească şi să nu o ignore. Am făcut aceasta, dar nu vom fi niciodată de acord cu ideea şi nu vom recunoaşte niciodată că există o oarecare naţiune şi o limbă moldovenească separate. (Aici el a făcut trimitere la D. Cantemir, la unii miniştri ţarişti şi la lucrările unorautori sovietici publicate în perioada 1927-1930, precum şi la Marea Enciclopedie Sovietică editată după război, în care se spunea că în spaţiul dintre Prut şi Nistru al URSS locuiesc români).

L. I. Brejnev a opinat că nu trebuie să ne bazăm doar pe autori sau pe momente din lucrările acestora sau ale unor personalităţi, inclusiv Cantemir, care conţin teze avantajoase pentru români; lucrurile trebuie privite în mod real. Poporul moldovenesc, limba, cultura, conştiinţa lui naţională există în mod real, a declarat şi, oricât am nega acest lucru, el nu va înceta să existe. „Dumneavoastră, tov. Ceauşescu, printre altele, aţi fost la moldoveni şi v-aţi putut convinge că ei există în realitate”, a subliniat L. I. Brejnev.

„Da, a ripostat N. Ceauşescu, am fost, dar ei au vorbit cu mine româneşte”.

L. I. Brejnev l-a îndemnat să nu se agaţe de limbă, chiar dacă limbile moldovenească şi română ar fi absolut asemănătoare (deşi nu e deloc aşa), nici atunci nu va fi vorba de o naţiune unică. Căci în multe alte ţări popoarele vorbesc aceleaşi limbi, dar sunt naţiuni diferite (Austria şi Germania, SUA şi Anglia, ţările arabe etc.). Şi, în această chestiune, a conchis L. I. Brejnev, dumneavoastră, Nicolae Andreevici, nu vă situaţi pe poziţii marxiste.

Referitor la a treia chestiune, N. Ceauşescu a declarat co dovadă ce confirmă că limba, naţiunea moldovenească nu există de sine stătător e şi faptul că moldovenii fură clasicii români şi îi numesc moldoveni. Până şi pe M. Eminescu, adept înverşunat al unirii Moldovei şi Munteniei, care întotdeauna s-a considerat român, este fondatorul poeziei române, a făcut foarte mult pentru dezvoltarea limbii şi literaturii române, moldovenii îl numesc moldovean.

– Din CONSPECTUL ÎNTÂLNIRII ŞI TRATATIVELOR PURTATE DE L. I. BREJNEV CU N. CEAUŞESCU ÎN CRIMEEA, LA 5 AUGUST 1977, realizat de V. I. POTAPOV, şeful Sectorului România al Secţiei CC al PCUS

Sursa: Gheorghe NegruDisputa dintre URSS şi RSR privind tratarea istoriei relaţiilor ruso- şi sovieto-române, în „Destin Românesc”, Chişinău, an V, no. 3-4/2010, pp. 182-187, document reprodus integral in ARHIVELE SECRETE  BASARABIA-BUCOVINA.INFO si extras din lucrarea profesorului Gheorghe Buzatu – Nicolae Ceausescu – Biografii Paralele. Stenograme si Cuvantari Secrete. Dosare Inedite. Procesul si Executia. Editura TipoMoldova, Iasi, 2011

sursa: ziaristionline.ro

Exit mobile version