De cîteva zile răsuflăm ușurați: abuzurile agenților secreți au fost stăvilite prin noul Cod de etică al SRI, lansat cu surle și tobe după o muncă de luni de zile. Noul Cod e, de fapt, o formulare improprie, avînd în vedere că acesta e primul din existența serviciului, iar fosta Securitate nu își făcea probleme de deontologie dacă te bătea manual sau la mașină, vorba unui banc celebru.
Din păcate, documentul e, concomitent, și o sfidare cruntă la adresa inteligenței românilor, fițuica de cîteva pagini constînd, mai degrabă, din auto-osanale decît în reguli care să conducă la un comportament ireproșabil al agenților.
Noul Cod etic al SRI are cca.11 pagini de text, conform siteului instituției, dintre care vreo 3 le reprezintă cuprinsul și cuvîntul înainte al directorului Eduard Hellvig, cu citate din Goethe și alte alea.
Fiecare pagină are 10-12 rînduri mari și late, majoritatea constînd în platitudini de înaltă clasă:
”Suntem specialiști în intelligence pentru securitate națională și, totodată, experți în domeniile noastre de competență” ; ”Suntem aici pentru că iubim România și ne asumăm protejarea intereselor naționale, chiar și atunci când acest lucru implică sacrificii personale”.
Noul Cod ne informează, deci, cît de valoroși sunt agenții SRI. În naivitatea noastră, am crezut că el va reglementa situații exact de genul celor care au dus la elaborarea lui, adică vacanțele lui Coldea cu penalul Ghiță în Seychelles, ori vacanțele Anacondei(foto) cu penalul Rizea pe Coasta de Azur.
Nici pomeneală, însă.
Doar considerente de ordin (mult prea) general, precum ”Standardele de comportament reflectă modul în care personalul Serviciului trebuie să acționeze și să se comporte pentru a răspunde atât așteptărilor proprii, cât și celor pe care cetățenii și beneficiarii instituționali ai activității noastre le au de la personalul Serviciului” etc.
Limbajul de lemn este la el acasă, în schimb: ”Prin puterea exemplului personal și prin decizii deontologice, toți managerii sprijină și promovează integritatea personală și cea profesională”.
Mai aflăm definiția patriotismului și a loialității, a devotamentului, respectului, civismului etc.
Maximum de concretețe se regăsește în formula ”nu folosim funcția deținută pentru a obține avantaje sau alte beneficii personale”.
În final, Codul înmoaie tonul, asigurînd angajații că, în cazul încălcării normelor sale, se va ține cont, la analizarea lor, de chestiuni precum ”natura și circumstanțele în care a avut loc fapta comisă; îndatoririle și responsabilitățile persoanei în cauză; justificarea acțiunilor; efectele pe care le-a produs comportamentul respectiv”.
Ca să vă faceți o idee despre ce înseamnă pseudo-Codul SRI, vă informăm că omologul de peste ocean, FBI, are un Cod de aproape 350 de pagini, extrem de concis și de precis.
Afăm, astfel, că dacă o companie de transport decide să ofere gratuitate tuturor agenților FBI care lucrează într-o clădire guvernamentală, aceștia nu au dreptul să primească respectivul serviciu. Doar dacă de gratuitate beneficiază și ceilalți angajați din clădire se poate vorbi de lipsa unor avantaje specifice profesiei și, deci, serviciul poate fi primit.
Codul stipulează, între altele, că agenții FBI nu au voie să beneficieze de servicii sexuale plătite chiar și în situațiile în care acestea sunt legale; că sunt obligați să fie la zi cu plata tuturor dărilor către stat; că nu trebuie să lase niciodată, public, impresia că abuzează de funcție în rezolvarea unor probleme personale.
Li se interzice agenților, de asemenea, să primească daruri, prin asta înțelegîndu-se inclusiv gratuități, împrumuturi, distracție, găzduire, transport etc; pot beneficia gratuit, totuși, de chestiuni mărunte precum sandviciuri, sucuri răcoritoare, cafea sau gogoși (da, chiar sunt menționate gogoșile). În general, valoarea maximă a micilor atenții este de 20 de dolari.
Agenții nu au dreptul să beneficieze de discounturi comerciale ori dobînzi preferențiale decît în cazul în care acestea se adresează, la modul general, tuturor purtătorilor de uniformă ori tuturor angajaților statului.
În fapt, numai reglementările privind cadourile și alte avantaje se întind, în Codul FBI, pe zeci și zeci de pagini.
De asemenea, se specifică în clar că agenții nu au dreptul să folosească bunurile din proprietatea statului decît în folos profesional; se acceptă, totuși, uzul personal în modul declarat ”de minimis”, presupunînd costuri neglijabile pentru stat, fără a impieta asupra activităților oficiale și pentru perioade scurte de timp. Prin uz personal, însă, nu trebuie înțeles și obținerea unor avantaje materiale ori de altă natură și se specifică în clar, spre exemplu, că e interzisă folosirea computerelor de serviciu pentru accesarea siteurilor porno, ori a imprimantelor pentru a lista texte personale de 10-15 pagini.
Exemplele de acest gen pot continua cu nemiluita, dar concluziile le putem, deja, trage singuri.
În cea mai bogată țară a lumii, agenții celei mai faimoase structuri de ordine publică și anti-terorism au un cod etic doldora de constrîngeri și restricții, în timp ce omologii români și-au tras un cod doldora de noțiuni sforăitoare precum patriotism, datorie, onoare, misiune, valori morale șamd.
În absența unui asemenea Cod, generalul Coldea a fost absolvit de orice culpă vizavi de vacanțele exotice și ultra-costisitoare alături de afaceriști penali – aflați și în relații comerciale cu propriul serviciu -, de explicații privind presupusa vilă de la Corbeanca ori presupusul BMW luxos pe care l-ar deține etc. La fel cum nu a avut dureri de cap generăleasa Anaconda.
După noul Cod al serviciului, e probabil, însă, că ei ar fi fost chiar avansați în grad.
Autor: Bogdan Tiberiu Iacob
Sursa: In Politics