“Omul sarac e onorabil. In schimb, sarantocul este saracul caruia nu-i mai ajunge, este Dinu Paturica, acela este sarantocul. Oricat va avea, lui nu-i va ajunge, dar, de-acasa, el –a avut nimic, a fost un parlit. Acest tip de parlamentar (sarantoc)- este chiar si un parlamentar cu nume de Lepidoptera (Lepidoptera este un ordin numeros de insecte ce include moliile și fluturii, n. r.), care a fost si ministru al padurilor- acesti oameni au o strategie foarte parsiva: bagam in fata razesii, liga razesilor, bagam in fata mosneni, tot felul de proprietari mici. Le spunem ca vor primi tot ce-au avut, vor spune poporului ca poporul va primi tot ce-a avut inainte. Ei, dar in spate se afla ceilalti. Acesta este interesul: a se da Romania pe bucati.
Ce constatam? Toti cei care nu s-au nascut din- iertati-mi vorba!- spermatozoid de om bogat sau de print, s-au nascut fara drept in Romania. Deci, cine s-a nascut dupa anii 30, 40 s-a nascut fara drept. Zecile mii de oameni, de tineri, de copii care se vor mai naste, ei vor fi slugile urmasilor acestor oameni foarte bogati.
Baltagul, pe care-l stim din opera lui Sadoveanu, a imbracat in contemporaneitate forme pasnice si cu mansete albe. S-au facut averi in tot felul, cu tot soiul de mijloace necinstite, tot felul de hrisoave s-au dat, iar acum s-a reinstaurat o ordine asupra posesiei- o ordine feudala.
Marile averi s-au facut pe seama patrimoniului natural. Cand scoti bani din padurea cu care a fost daruita Romania, e ceva indecent in toata treaba asta, chiar daca esti cinstit si ti-ai platit impozitele si-ai facut sacrificii. Padurea se fura cu acte. E vorba despre cat din avere se face pe seama –pana la urma- a darului natural si a vietii unei tari.
Cand se taie arborii seculari, cand prin privatizare se impusca la greu fauna de mare pret, cand se ucide prin vanatoare urs, cerb, capra neagra, putem spune ca privatizarea a fost un proces foarte nociv.
Statul roman a fost unul coercitiv, iar romanii ca popor, si politicienii ca orientare sincera sunt niste entitati naruibile. Se naruiesc din etatizare excesiva in privatizare excesiva. Avem o problema: intreprinderea smerita. Smerenia ne lipseste total: si-n atitudine si in tot ceea ce facem.
Edward Abbey, autorul romanului The Monkey Wrench Gang, pledeaza pentru ceea ce eu as numi „distrugeti uneletele distrugerii”. Nu v-atingeti de viata, nu v-atingeti de oamenii care manuiesc sculele distrugerii, dar distrugeti uneltele distrugerii (in acest moment al interviului, domnul Nicolae Daramus scoate pe masa o cheie franceza, element „provocator” de recuzita, minutul 29, n.r.). Ce spune Abbey? E greu pentru 2000 de oameni sa mearga cu cheia franceza, dar cate unul se poate, totul este sa faci in asa fel incat nimeni sa nu te prinda. De exemplu, cu un instrument de genul acesta, putin mai mare, se poate distruge un buldozer, se poate desface si un tanc, daca esti barbat. Nu e incitare la violenta, dar stiu un lucru cert: ordinul sub care actioneaza fortele de ordine nu respecta juramantul. Juramantul priveste tara, poporul pentru care iti dai viata. Juramantul de jandarm nu spune ca trebuie sa aperi o intreprindere privata, sau un guvern anume. Edward Abbey spune „Un adevărat patriot trebuie să îşi apere ţara şi împotriva propriului guvern“.
Noi avem oameni de cultura cam „netraiti”, oamenii aceia asfaltofili, care din garsoniera personala merg la facultate, in amfiteatru, la un simpozion si inapoi acasa. Nu vedeti ca ei devin onirici in ce scriu, din experienta n-au cum. Ce-ar fi daca acesti oameni de cultura ar trece dincolo de eros, dincolo de experientele erotice pe care le are si un caine, numai ca el nu scrie, nu vorbeste? Povestea este foarte simpla, oamenii acestia ar trebui sa traiasca viata adevarata si atunci ar intelege ce-i cu viata.
Ei nu vibreaza. Nemtii au o vorba: taranul mananca numai ce cunoaste. La tarani, chestia-i foarte buna, rau este ca si oamenii de cultura mananca numai ce cunosc si ofera un singur fel… Oamenii de cultura nu vibreaza, n-au trait, eu ii numesc „netraiti”. E drept ca sunt enciclopedii ambulante, ceea ce numesc eu- niste notorii eruditi, numai ca orizontul le este acoperit cu tomuri: in loc sa vada un orizont deschis, pana la Rosia Montana, pana la Pungesti, ei vad orizontul garsonierei plin de tomuri.
Cum ar fi sa-l vad pe jandarm in fata lui Florin Piersic? Sa nu faca nimic Florin Piersic, sa manance seminte ca si in Margelatu’, atat trebuie sa faca, sa vad: are indrazneala acel jandarm sa-l impinga cu scutul pe Florin Piersic? Sa-l vad in fata unui notoriu care apare in fiecare zi la televizor, a unui Rebengiuc, Albulescu…”
Sursa video: Digi24.ro
Cel mai nou volum scris de Nicolae R. Dărămuș este „Inocenții marii terori” și a apărut la Alexandria Publishing House în luna octombrie. Ecolog, prozator, publicist, desenator şi fotograf de natură, Nicolae Dărămuș a fondat în 1994 Societatea Nordică de Ecologie TUA RES AGITUR (SENTRA), axată pe educaţia „pro natura” prin mijloacele artelor – literatură, fotografie, desen, film – şi pe activităţi de teren (preponderent pe observarea şi dezvăluirea spre public a agresării patrimoniului faunistic şi a habitatului forestier).
Gandește România recomandă INOCENȚII MARII TERORI, o carte scrisă în numele celor care nu se pot apăra, cuvântând în faţa oamenilor.