Site icon gandeste.org

Neputinta si demagogia miscarii sindicale

Lupta de clasă se ascute în România şi capătă dimensiuni tot mai violente. Canalele de ştiri şi “specialiştii” luptă cot la cot pentru a da un “damf” de violenţă mişcării sindicale susţinută cu sindicalişti tot mai calmi, civilizaţi şi cu frică de organele de poliţie. Cu un stat nereformat şi condus de politicieni dependenţi de banul public, românii au ajuns repede în sărăcie şi necaz la cele mai mici semne de criză. Statul “providenţial” este neputincios în a crea locuri de muncă, în a găsi noi pieţe de desfacere, în a crea şi dezvolta competenţe antreprenoriale, în a obţine “creştere economică” printr-un intervenţionism tot mai mare generat de fiscalitatea în creştere dar şi de ansamblul de reglementări, proceduri ce trebuie respectate cu stricteţe.

Scăderea salariilor şi concedierile importante au accentuat şi mai mult disperarea oamenilor. Şefii de sindicat au preluat din zbor oportunitatea de a ieşi la rampă (unii chiar de a face ceva bani). Presaţi de sindicaliştii cotizanţi, şefii grupările sindicale au trebuit să intre în jocul politic şi să promită că vor negocia, vor pune presiune pe guvernanţi şi vor obţine avantaje pentru cei care îi reprezintă.

Lista de promisiuni făcută sindicaliştilor cotizanţi s-a materializat într-o listă de cerinţe înaintată ministerelor de resort şi care se concentrează pe următoarele (am preluat de pe site-ul Blocului Naţional Sindical revendicările lor: www.bns.ro):

Este dreptul fiecăruia de a protesta împotriva abuzurilor angajatorilor. Este însă mai puţin drept ca aceste proteste să aibă ca scop impunerea unor condiţii oneroase pentru angajator, punerea bocancului în gâtul acestuia şi menţinerea lui în viaţă în scopul de a oferi locuri de muncă, condiţii de muncă şi salarii grase salariaţilor. Este visul fiecărui angajat să aibă salariu cât mai mare, loc de muncă cât mai sigur şi cât mai plăcut. Într-o economie de piaţă acest lucru nu poate însă să vină de la stat. Într-o economie de piaţă locurile de muncă sunt oferite de către antreprenori în baza ideilor lor de afaceri. Atunci când sindicatele luptă pentru a ieşi învingătoare în faţa antreprenorilor şi când statul le ia partea, antreprenorii vor renunţa la afacerile lor şi se vor reorienta în altă parte, pe altă piaţă. Orice barieră de tipul salariului minim, contractului colectiv de muncă, contractului pe perioadă nedeterminată se traduc de fapt în costuri ce diminuează din marja de profit care se judecă în context global acum. Lupta aceasta a sindicatelor este una sinucigaşă şi complică şi mai mult problemele în economie. Natura revendicărilor este una inadaptată contextului, nerealistă şi demagogică, pe principiul “cerem mult, vedem ce se aprobă”. Trebuie să depăşim această mentalitate socialistă în care antreprenorul este “iepure” pe care îl pândim “cu morcovul şi cu bâta” şi pe care trebuie să îl punem la treabă în slujba societăţii şi oferindu-i doar ceea ce doresc salariaţii sau statul ca marjă de profit (lăsând riscurile şi bătăile de cap în sarcina sa).

sursa: cristianpaun.finantare.ro

Exit mobile version