Pentru o persoana onesta si lucida, cu o judecata cat de cat rationala si neafectata de prejudecatile politicianiste romanesti, intrebarea e semnul timpului in care am ajuns sa traim. O ipocrizie continua de o parte, dublata de derapaje tot mai ingrijoratoare de cealalta parte. In timp ce ambele parti, Puterea si presa, se bat in declaratii ca sprijina si apara democratia si valorile ei, ambele au ajuns in situatia de a se transforma in autorii celor mai irationale derapaje.
Reforma si modernizarea statului au ajuns sa fie atat de tocite astazi de orice sens si semnificatie, din cauza repetarii obsesive si plina de fariseism a presedintelui. Minciunile legate de evolutia crizei si informatiile contradictorii din ultimii ani promovate ca politica oficiala de stat, banii inghititi de gatul larg si insetat al clientelei politice a partidului de guvernamant sau hotiile pedelistilor din Parlament nu au primit drept raspuns decat o exagerare si o inflamare si mai puternica a mediului politic si social.
Reformele Guvernului Boc s-au dovedit a fi in realitate adevarate falimente ale sectorului bugetar, cu efecte evidente in sanatate, educatie sau justitie. Acolo unde Traian Basescu predica succesul reformei statului, o reforma ce in Romania se infaptuieste de peste 150 de ani, constatam din nefericire ca e vorba doar despre distrugerea domeniului. Asa am ramas fara spitale, fara medici, fara profesori, ne mor oamenii prin ambulante plimbati intre orase sau sanatosi direct in spitale infestate cu toti virusii Pamantului.
Riscam sa ne transformam cu adevarat intr-un popor de tampiti, manelisti si analfabeti, cu atat mai mult cu cat scoala romaneasca (renumita din punctul de vedere al lui Traian Basescu pentru productia anuala de tampiti) nu va mai exista deloc. Iar profesorii care nu vor pleca in alte tari sau in alte domenii vor fi cu siguranta cei mai slabi sau ultimii nostalgici batrani ai unui sistem mort si ingropat in saracie si batjocura continua a statului.
Tot presedintele ne anunta ca urmeaza sa ne reluam cresterea economica. Ca si cum, daca in mod exceptional acest lucru s-ar dovedi macar o data adevarat din gura domniei sale, ar mai conta la ceva din moment ce totul in jur se transforma intr-o ruina parasita si vandalizata de ultimii supravietuitori ai unui stat tot mai rupt de realitate. Da, sa ne reformam si sa ne modernizam pana nu mai raman in picioare decat cei conectati politic. Deopotriva cu cei care asteapta sa fie votati in locul lor maine si poimaine.
Poate ei vor ajunge sa vada Romania ca un stat reformat si, culmea, modernizat, insa cui i-ar mai folosi o astfel de tara daca ea ar fi populata atunci doar de o gasca de mafioti organizata dupa regulile stricte ale clanurilor primitive? Adancirea problemelor si raspunsurilor deplasate pe care acestea le primesc ar trebui sa ne puna pe ganduri in legatura cu viitorul pe care il asteptam. Si a democratiei moderne si reformatoare pe care ne imaginam ca o infaptuim.
Autor: Iulian Leca
Sursa: ziare.com