Ce urmează nu o spun eu, o spun soldați și ofițeri care au participat la acțiunile armate din Gaza. Citez din Washington Post, să nu avem vorbe: ”The soldiers described reducing Gaza neighborhoods to sand, firing artillery at random houses to avenge fallen comrades, shooting at innocent civilians because they were bored and watching armed drones attack a pair of women talking on cellphones because they were assumed to be Hamas scouts.”
Cum așa: se plictiseau, și, ca să-și alunge plictiseala, împușcau civili? Cum să ucizi femei cu drone militarizate, pentru că vorbeau la telefon? Cum să tragi la întâmplare cu tunul în locuințe, pentru că vrei să-ți răzbuni camarazii căzuți? Și asta e ce spun câțiva dintre participanți.
Au murit 2.100 de palestinieni. Din Raportul întocmit de ONU rezultă că șapte din zece morți sunt civili, care nu au avut nicio legătură cu militanții palestinieni sau cu atacurile cu rachete Qassam.
De ce s-a ajuns aici? Peste șaizeci de ani de propagandă anti-arabă, de stimulare a urii împotriva palestinienilor, considerați sub-oameni, și tratați ca atare de Israel, ca putere ocupantă, își vădesc roadele. Pentru evrei ceilalți nu mai sunt oameni. Punct! Iar tipul ăsta de propagandă a debarcat, tot în siajul evreilor, și în Ucraina(guvernul de la Kiev fiind puternic susținut, militar și logistic, de la culegerea de informații la formarea pentru războiul psihologic), dar și în alte țări din Est. Pentru fanaticii ucraineni compatrioții lor ruși nu sunt oameni. Cel mai bun rus este rusul mort, așa cum pentru evrei cel mai bun palestinian este palestinianul mort. Iar dacă citiți comentariile nebunilor de la noi, suntem fix pe linie cu ura asta împotriva rușilor.
Puținele voci lucide, din Israel sau din Ucraina, sunt repede acoperite de vacarmul ”patrioților”. Sigur, evreii nu-și asasinează compatrioții care critică ce face armata. Ucrainenii nu au scrupule sau jene d-astea. Dar dacă Israelul își poate permite-încă-luxul de a face tot ce vor cu palestinienii, pentru că nu există nimeni în spatele palestinienilor, care să le ia apărarea-concret, nu în vorbe!-Ucraina nu și-l poate permite. Nu cred că au, cu tot ajutorul Occidentului-deocamdată mai mult declarativ-statutul evreilor. Iar Rusia nu e tocmai o putere de neglijat. Dimpotrivă. Și apoi, evrei și palestinieni, ruși și ucraineni, după ce le trece amokul, trebuie să trăiască împreună. Și dacă pun atâta ură, și atâția morți între ei, nimic bun nu-i așteaptă. Deocamdată nebunia ucigașă întunecă rațiunea. Depinde cât o mai pot ține așa…
Autor: Constantin Gheorghe