Băncile mari nu numai că au supraviețuit crizei pe care au produs-o, dar sunt mai mari decât în 2012. Lumea finanțelor din umbră este mai activă, bogații au devenit și mai bogați. Finanțiștii nu au fost judecați pentru criza produsă. Giganții ipotecari au devenit mai de temut decât oricând.
În 2012, pe 15 septembrie, banca Lehman Brothers anunța oficial falimentul. Lumea intra în criza financiară. A urmat o criză economică în urma căreia viața a cel puțin o generatie nu va mai semăna cu ce a fost.
După 2012 sistemul a rămas la fel de nebun sau poate chiar mai nebun.
„Piețele au ajuns în Țara Minunilor. Pentru că atunci când Lehman Brothers s-a prăbușit, urmările au fost atât de violente, încât investitorii trebuiau să se confrunte cu ‘șase lucruri imposibile până la micul dejun’, pentru a-l parafraza pe Lewis Caroll”, scrie Financial Times.
Iată șase ciudățenii ale lumii post-Lehman pe care le-a identificat Financial Times:.
- Băncile mari sunt mai mari decât în 2012, nu mai mici. Când Lehman s-a prăbușit, exista în mod clar opinia că multe din băncile occidentale au devenit atât de mari, încât se spunea că sunt „to big to fail”, creând astfel o concentrare a riscurilor. Reformele au cerut ca băncile să se scindeze și să se creeze o extrem de necesară diversitate. Numai că lumea bancară a devenit, cel puțin în Statele Unite, mai concentrată ca niciodată. Este un lucru supărător, atât timp cât nimeni nu știe cum regulatorii piețelor vor putea să închidă o banca mare.
- Lumea finanțelor din umbră este mai activă, nu mai puțin activă. Când Lehman a căzut, regulatorii au realizat brusc că au ignorat sfera non-bancară, permițând apariția unui comportament ieșit din comun. Te poți aștepta ca acest capital din umbră să se limiteze, însă el a crescut din 2008 de la 59.000 de miliarde de dolari la 67.000 de miliarde de dolari. Și se așteaptă să crească mai departe, pentru că regulile tot mai stricte împing activitatea către zona non-bancară.
- Sistemul depinde mai mult ca niciodata de încrederea investitorilor în băncile naționale. Unul dintre motivele ultimei bule a creditării a fost încrederea excesivă a investitorilor în abilitatea bancherilor centrali de a ține jos inflația și de a înțelege inovațiile din lumea finanțelor. Te poți aștepta ca după criză încredere să se fi redus. Dar nu e așa; acum prețurile acțiunilor cresc pe baza încrederii investitorilor că băncile centrale știu ce fac cu stimularea economiei, deși nimeni nu a încercat asta la amploarea la care se încearcă acum și nimeni nu știe cum să iasă din această situație.
- Bogații au devenit mai bogați. Criza începută cu Lehman Brothers a dus la un val de mânie împotriva elitelor bogate. Astfel au apărut în Statele Unite curentul politic Tea Party, mișcarea Occupy Wall Street și alte grupuri de protest. Dar asta nu a dus la reducerea averilor elitelor. Dimpotrivă, o consecință a politicilor de stimulare a economiilor a fost creșterea prețului acțiunilor, de care au beneficiat cei foarte bogați. Bank of England, de exemplu, arată că 40% dintre aceste beneficii s-au dus către cei mai bogați 5%, inclusiv bancheri.
- Finanțiștii au fost trimiși în justiție, însă nu pentru bula creditelor. După căderea Lehman, politicienii au cerut punerea sub acuzare a bancherilor și, inițial, asta părea să se întâmple. Să ne aducem aminte că după criza din 1990 din SUA au fost acuzați 2.000 de finanțiști și au fost și condamnați. Însă în timp ce importanți bancheri erau săltați cu cătușe la maini, după 2008, aceasta nu s-a datorat bulei pe care au creat-o,ci schemelor piramidale, precum cazul Madoff.
- Giganții ipotecari Fannie Mae și Freddie Mac au supraviețuit. În 2008 părea limpede că vor fi reformați, pentru că tocmai în criza din aceste agenții financiare sprijinite de stat a stat o cauza a lanțului de evenimente care a dus la șocul de pe 15 septembrie. Dar cinci ani mai tarziu, Fannie și Freddie sunt mai mari ca niciodată, cu 90% din toată piața ipotecara din SUA, cu 60% mai mult decât înainte.
„Un tip optimist ar putea spune că acești șase factori sunt doar probleme temporare, iar unii observatori ar putea spune că sunt inevitabile. Piața imobiliară ar fi suferit fără Fannie și Freddie, spre exemplu. Dar toate aceste probleme sunt o ilustrare a legii consecințelor neintenționate și ar trebui să aducă aminte că este foarte mult de făcut încă pentru a avea o lume a finanțelor sănătoasă și sigură”.
autor: Andrei Popescu
sursa: anonimus.ro