Site icon gandeste.org

Ne îndreptăm spre o republică a procurorilor?

Liviu Dragnea a fost condamnat, la prima instanţă, la un an de închisoare cu suspendare. Atât Dragnea, cât şi Ponta au ieşit cu reacţii. Am reţinut două dintre afirmaţiile celor doi. „Rămân valabile întrebările, cum se mai poate face campanie în România, în condiţiile în care prezenţa la vot poate fi considerată folos necuvenit, este un precedent periculos pentru oricine vrea să facă campanie” (Dragnea); „Dacă se aplică regula din acest dosar, cu siguranţă toate scrutinurile din România trebuie să aibă un alt specific” (Ponta).

Nu ştiu (cu excepţia celui în cauză şi a celor prezenţi în sala de judecată, nu ştie nimeni) dacă PENTRU AŞA CEVA (prezenţa la vot – n.a.) a fost condamnat Liviu Dragnea. Vom afla după ce instanţa va da publicităţii motivarea. În rechizitoriul procurorilor am citit că mobilizarea electoratului ar fi reprezentat un folos necuvenit. Vineri, într-un alt comunicat al DNA, de această dată referitor la Sorin Frunzăverde, a apărut următoarea formulare: „…în scopul obţinerii unor foloase necuvenite – respectiv să obţină, în al doilea tur de scrutin, un număr mai mare de voturi pentru candidatul formaţiunii din care făcea parte şi, implicit, să-şi consolideze poziţia în cadrul acestei formaţiuni politice, dar și în plan administrativ, prin condiţionarea repartizărilor bugetare de rezultatul votului”.

Partea subliniată este comună cu cea din rechizitoriul care îl viza pe Dragnea. Am crezut, repet, doar pentru problema legată de mobilizarea electoratului, că în cazul lui Dragnea a fost un „accident”, că dosarul a nimerit pe mâna unui procuror care fie habar nu are de meserie, fie nu cunoaşte legislaţia în domeniu, fie i s-a ordonat să caute şi să găsească orice. Începând de vineri, 15 mai, nu mai cred în „accidente”. Cred că fie există ordine specifice anilor ’50, fie incompetenţa este la ea acasă. Nu vreau să cred că există şi altă variantă, „procurorii vor să demonstreze că sunt nişte Dumnezei”. Vreau să fie clar înţeles.

Dacă un Dragnea, un Frunzăverde au „rezolvat” direct sau prin interpuşi voturi prin falsuri, prin turism electoral (vot multiplu), prin cumpărarea sau forţarea alegătorilor, atunci urgent la „brutărie”. Dacă însă acuzaţiile care li se aduc (sau o parte dintre acuzaţii) vizează doar chestiuni legate de mobilizare, atunci este foarte grav şi statul de drept este pus sub semnul întrebării, mai pe româneşte, ne îndreptăm spre o dictatură a procurorilor. Articolul 2, din Legea 14/2003 (Legea partidelor politice): „Prin activitatea lor, partidele politice promovează valorile şi interesele naţionale, pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participă cu candidaţi în alegeri şi la constituirea unor autorităţi publice şi stimulează participarea cetăţenilor la scrutinuri, potrivit legii” este complet ignorat de procurori. Ultima teză a articolui este clară ca bună ziua. Şi este în totală contradicţie cu unele pasaje din rechizitorii. Mai este chestiunea „folosului necuvenit”. Şi aici suntem în faţa unei aberaţii. Ce ar putea înţelege un cetăţean mai puţin instruit: 1. În cazul Dragnea, folosul necuvenit = suspendarea lui Traian Băsescu; 2. în cazul Frunzăverde = Iohannis nu trebuia să ajungă preşedinte. Nu suntem oare în plin domeniu au absurdului? Şi ar mai fi o chestiune. Dacă mobilizarea electoratului reprezintă o infracţiune, atunci ar trebui deschide dosare penale pentru câteva mii bune de persoane. Pentru acei Dragnea şi Frunzăverde din comune, din oraşe şi din municipii. Indiferent de culoare politică.

Mai este o problemă, gravă, dar după câte observ nu îi preocupă deloc pe procurori. Legislaţia electorală spune clar că împiedicarea prin orice mijloace a vreunei persoane de a-şi exercita dreptul la vot reprezintă o faptă penală. Nu am văzut până în prezent niciun comunicat venit de la vreuna dintre procuraturi cu rechizitorii pe această temă. Şi cazuri au existat, slavă Domnului. Chiar şi îndemnul la boicotarea alegerilor poate fi asimilat faptei penale. Să nu cunoască procurorii lucrurile acestea? Nu cred.

P.S.

La începutul anilor ’90, prin trei articole publicate în Cotidianul, am salvat pe cineva de la o condamnare. Respectiva persoană era CORECT acuzată de deturnarea unor mijloace fixe ale unei întreprinderi de stat şi utilizarea lor ilegală în folosul asociaţiei sportive pe care o conducea, asociaţie care reprezenta întreprinderea respectivă. Faptele au fost comise între anii 1988 şi 1991. Am arătat că omul este vinovat, dar că a comis faptele din cauza unei legi comuniste cretine. Am atras atenţia că dacă va fi condamnat, atunci justiţia trebuie să mai condamne şi alţi cca 20-25.000 de directori, de ingineri şefi, de şefi de sindicat (pe stil vechi) care au procedat la fel. Pentru că toate cluburile şi asociaţiile sportive (cu excepţia celor departamentale) aşa au trăit sau supravieţuit, prin ilegalităţile comise de cei cu funcţiile mai sus amintite. Judecătorii au înţeles ce am vrut să transmit şi l-au achitat pe împricinat. Acum, şi legea este de partea celor acuzaţi, evident, mă refer doar la prevederile legate de mobilizarea electoratului.

Autor: Lucian Gheorghiu

Sursa: Cotidianul

Exit mobile version