Cu maximă bunăvoinţă am participat la deschiderea unui târg, ale cărui bune intenţii nu le pot pune la îndoială. Cine a fost însă vreodată la o astfel de manifestare într-o ţară civilizată e şocat de ceea ce vede la noi. Locaţia este cea care îţi dă frisoane. Aleile şi halele Romaero stârnesc milă şi indignare. Cum e posibil să aduci mari nume ale industriei militare mondiale, cum poţi să gândeşti la afaceri de calibru într-un sediu atât de insalubru? O fabrică fără comenzi, care producea cândva avioane bune, trăieşte acum din închirierea spaţiilor. Ieri, pentru congresul de nu prea bun augur pentru desemnarea lui Mircea Geoană la Preşedinţie, azi şi mâine pentru târguri, expoziţii, concerte.
Aleile au betonul şi asfaltul crăpat, bălăriile au invadat locurile abandonate, rugina este omniprezentă, oamenii au priviri apăsătoare, sunt îmbrăcaţi sărăcăcios, abrutizaţi de lipsa perspectivei profesionale. Spaţiile de lucru sunt goale, pe platforma aeroportuară zac nişte mortăciuni aviatice în aşteptarea unor lucrări mici şi ieftine.
Sediul acestei fabrici importante îmi aduce aminte de una dintre cele mai dure şi spectaculoase fotografii din lume. Lângă un copil african scheletic şi muribund, un vultur aşteaptă sinistru şi calm ca victima să sucombe. În cazul nostru, copilul este Romaero, iar pasărea de pradă e mafia imobiliară. Nume sonore, penale sau mai puţin, aşteaptă cu sufletul la gură o decizie favorabilă lor, pentru a prelua fabrica în scopul ridicării unor turnuri cu profit maxim.
Aviaţia? Să moară! Cumpărăm de la alţii şi cu ocazia asta mai fericim nişte firme care intermediază astfel de tranzacţii. Factorul favorizant pentru acest sumbru tablou este Ministerul Economiei, una dintre cele mai sinistre instituţii de stat atunci când vine vorba despre management performant, profitabilitate şi mai ales interes naţional.
La târgul cu pricina, câteva mici pete de culoare, printre atâtea şi atâtea exponate vechi, văzute şi revăzute ani de-a rândul. Avionul de transport tactic C27-J Spartan, livrat de italieni prin nu ştiu ce minune, pentru că de plătit n-am plătit, deşi ei au câştigat licitaţia în toamna lui 2006. Două avioane au sosit pentru exploatare operaţională, alte cinci sunt aşteptate. Cândva, în viitor… Destuparea minţilor Departamentului Armamente din MApN şi plata angajată de statul român sunt încă două mari necunoscute.
Mai văd un vehicul blindat tip Hummer, dotat cu o turelă şi un sistem de management al luptei de ultimă generaţie, plus comunicaţii performante. O companie americană, una israeliană şi alta românească aşteaptă, alături de alţi competitori, să pornească Ministerul Apărării procedura pentru vehiculele de teren blindate şi neblindate. Atât de necesare militarilor din Afganistan. Al cărui număr îl suplimentăm, fără a le furniza toate echipamentele necesare pentru protecţia vieţii lor. Forţele Terestre au nevoie de 800 de altfel de vehicule. Măcar 100 de ar veni, vieţile alor noştri pot fi mai sigure. Nu se ştie când, nu se ştie cum şi mai ales dacă se va face această licitaţie.
Se discută despre dispariţia flotei de avioane fără pilot şi amânarea la nesfârşit a unei decizii extrem de importante pentru intelligence-ul militar. Alţii povestesc cum omul negru de la acelaşi nefericit Departament Armamente pune beţe în roate de ani buni în derularea contractului Piranha. Transportoarele blindate, şi ele vitale pentru militarii din teatrele de operaţiuni. Contractul bate şi el pasul pe loc, în buna şi nefericita tradiţie românească.
Se aude şi o veste bună, printre atâtea proaste. Că este în curs de apariţie un act normativ care să ducă la delaborarea zecilor de mii de tone de muniţie nefolosită din depozitele militare. Asta pentru a scăpa de ameninţarea acestor bombe cu ceas şi a da de lucru fabricilor înfometate ale Romarm.
În rest, un zbor demonstrativ frumos cu bătrânul IAR 99 Şoim, un soi de vals aerian al falimentului fabricii care-l produce. Înţeleg că se doreşte salvarea printr-un credit furnizor de 100 de milioane de dolari din Israel, pentru fabricarea a încă 12 avioane. Intenţia este a Ministerului Economiei, totul e să vrea şi Ministerul Apărării salvarea Avioane Craiova printr-un astfel de contract. Lângă Şoim, două F-16 de la Aviano stau mândre la sol. N-au nevoie de nici un show. Impresia artistică a fost creată prin câştigarea afacerii secolului. Cel mai mare contract pentru înzestrare militară românească, de 1,3 miliarde de dolari. America e în criză, trebuie ajutată prin investiţii româneşti…
Ne vedem la următorul târg. Până atunci, poate reuşim măcar să vopsim hangarele.
Radu Tudor
sursa: jurnalul.ro