The Birth of a Nation pune spectatorul în fața unor întrebări esențiale. Poate filmul să influențeze și să modifice memoria istorică? Cum trebuie să privim acest gen de filme, cu mesaje controversate, rasiste? Unde tragem linia între artă și propagandă, între artă și reprezentarea unor idei și imagini reprobabile?
Înainte de toate, să discutăm câteva lucruri despre film. Realizat pe baza romanului The Clansman și lansat în 1915, The Birth of a Nation s-a bucurat de un succes comercial nemaiîntâlnit în epocă. A rulat în cinematografele americane ani la rândul, a fost interzis în mai multe state din Nord, dar apreciat peste măsură în Sud.
Războiul civil din perspectiva Sudului
Povestea filmului urmărește două familii: familia Stoneman, din Nord, formată din aboliționistul Austin Stoneman și copiii săi (doi băieți și o fiică, Elsie) și familia Cameron, din Sud, care are cinci copii: două fete, Margaret și Flora, și trei băieți, Wade, Duke și Ben, acesta din urmă devenind unul din personajele centrale ale filmului. Cele două familii interacționează, iar între copii se nasc două povești de dragoste (Ben Cameron – Elsie Stoneman, Margaret Cameron – Phil Stoneman), care vor fi însă întrerupte de izbucnirea războiului civil. Prezentarea conflictului se face în mai multe episoade: un atac al unei miliții negre asupra casei Cameron, moartea lui Tod Stoneman și a doi dintre frați Stoneman; rănirea lui Ben Cameron într-o ofensivă eroică și aducerea sa la un spital de pe front, unde o reîntâlnește pe Elsie; amenințarea ce planează asupra lui Ben, acesta riscând să fie executat, și salvarea sa de către Lincoln (la intervenția Dnei. Cameron); și, în fine, asasinarea lui Lincoln, evenimentul tragic ce pune capăt primei jumătăți a filmului.
A doua parte a filmului stă sub semnul reconstrucției și introduce câteva personaje noi, dintre care cel mai important este mulatrul Silas Lynch, protejat al lui Austin Stoneman. Acțiunea acestei părți se desfășoară la câțiva ani după sfârșitul războiului civil și prezintă efectele conflictului și, mai ales, ale eliberării sclavilor. Avem, pe de o parte, abuzurile săvârșite de comunitatea negrilor în cadrul alegerilor și atitudinea lor în adunarea legislativă, și, pe de altă parte, revelația lui Ben Cameron în fața acestor abuzuri, în urma căreia se naște Ku Klux Klan, considerat de societatea albă din sud un adevărat salvator și justițiar.
Vizionând filmul, elementul care atrage atenția imediat este accentul pe care regizorul îl pune pe stilul de viață din Sud și pe diferențele dintre Nord si Sud, în favoarea celui din urmă. Încă de la început, Griffith rezervă mai multe scene prezentării Sudului, a vieții de aici și a membrilor familiei Cameron decât o face în cazul familiei Stoneman din Nord. Acest lucru se observa cel mai clar în diferența dintre scenele plecării la război: scena în care frații Stoneman pleacă este foarte scurtă, în timp ce în cazul familiei Cameron se pune accent pe drama familiei de a-și vedea fiii înrolați îm armată și, mai târziu, uciși. Apoi, balul de dinaintea plecării soldaților sudiști și modul în care aceștia sunt aclamați pe stradă, în cadrul unei mari sărbători, sugerează într-un fel justețea cauzei pentru care luptă Sudul și idealizarea războiului (de observat mesajul „Conquer we must, for our cause is just”). Mai târziu, pe parcursul scenelor de război, regizorul accentuează caracterul eroic al soldaților din Sud, în timp ce soldații Armatei Unioniste sunt prezentați într-o lumină negativă.
Griffith folosește și inserturile de text pentru a sugera anumite idei. Cele mai directe sunt, evident, citatele din Woodrow Wilson: „The white men were roused by a mere instinct of self-preservation… until at last there had sprung into existence a great Ku Klux Klan, a veritable empire of the South, to protect the Southern Country”.
Cu ajutorul altor citate, regizorul induce spectatorului nostalgia privind viața în Sud („in the Southland… where life runs in a quaintly way that is no more”); distrugerile cauzate de război în Sud („Piedmont scarred by the war”, „the agony which the South has endured so that a nation might be born”); ideea că Nordul este de vină pentru acest război și pentru toate distrugerile („war claims its bitter, useless sacrifice”); inocența și onoarea Florei, distrusă de capitanul negru („for her who had learned the stern lesson of honor”).
Teme, motive în The Birth of a Nation: păstrarea onoarei Sudului; tragediile războiului; peisajul sudic paradisiac
E interesant modul în care este prezentat figura lui Abraham Lincoln. Acesta este idealizat ca prieten al Sudului și apărător al acestuia în fața radicalilor din Nord (Stoneman), iar faptul că asasinarea acestuia pune punct primei păți a filmului nu este o coinciență: prin aceasta, Griffith sugerează ca dispariția președintelui a lăsat loc exceselor și abuzurilor care au afectat Sudul.
La polul opus față de Lincoln stă Silas Lynch, personajul negativ din film, care adună toate caracteristicile negative, demonice ale populației de culoare. E interesant însa că el este mulatru, sugerând astfel că acesta este rezultatul uniunii nefirești dintre cele două rase, idee răspândită în rândul rasiștilor sudiști.
Imaginea negrilor. În privința modalității în care este reprezentată populația de culoare, observăm câteva lucruri. Mai întâi, negrii „buni” sunt cei care, în perioada Reconstrucției și a abuzurilor negrilor de la conducere, rămân alături de vechii lor stăpâni și îi apără. Apoi, povestea sugerează ca populația de culoare nu este pregatită pentru egalitatea politică, pe care nu o merită deoarece, mai întâi, negrii sunt predispuși la abuzuri (scena alegerilor) și, apoi, pentru ca le lipsește orice dram de cultură politică și maniere civilizate (scena negrilor din parlament, care se așază cu picioarele desculțe pe masă).
”The legacy of Griffith is simultaneously that of the medium’s colossal artistic force and its power for demagogy—of the potential to bring a world to life onscreen and the potential to turn that world into the big lie, whether with sincere or cynical intentions.” R. Brody
Cum privim filmele istorice și relația cu memoria istorică
The Birth of a Nation, ca orice alt film istoric, ne obligă să ne punem anumite întrebări legate de funcția filmului istoric. Are filmul artistic capacitatea de a influența și modifica memoria istorică? Mai precis, poate filmul schimba modul în care, de-a lungul timpului, o societate percepe un anumit eveniment din trecut? Am spune că da. De multe ori, imaginea pe care o avem asupra unui eveniment/personaj istoric se poate transforma ușor: de la imaginea prezentată în discursul istoric scris (spre exemplu, cea din manualele școlare) se ajunge la o imagine amestecată, care împrumută elemente și din alte surse. În trecut, sursa alternativă era literatura (specialistul Marc Ferro folosește exemplul lui Richeliu, cunoscut publicului larg datorită seriei Cei trei mușchetari): astăzi, sursa este filmul. Cu timpul, se ajunge la o confuzie între cele două imagini, nu mai facem distincția între ele: nu mai știm ce anume din ce cunoaștem despre un eveniment reprezintă informații din narațiunea istorică „clasică” și ce informații sunt de fapt preluate din filme. Se ajunge, astfel, la o modificare a memoriei istorice (în funcție de caz, această schimbare poate fi pozitivă – creând mitologii naționale sau eroi; sau negativă, ca în The Birth of a Nation). Totuși, trebuie să avem în vedere un anumit lucru: filmul poate avea acest efect (pozitiv sau negativ, depinde de perspectivă) acolo unde memoria istorică – sau, mai bine spus, imaginea colectivă a unui grup privind istoria – se bazează mai mult pe o mitologie istorică decât pe o narațiune clasică, „academistă”.
Apoi, filmul istoric este într-adevăr capabil de a crea/accentua stereotipuri și prejudecăți. Griffith, de exemplu, folosește în filmul său câteva din stereotipurile clasice privind populația de culoare (caracterul violent, lipsa culturii politice – scena negrilor din parlament, un anume erotism cu nuanțe negative – servitoarea mulatră care își seduce stăpânul). Ca și în cazul capacității de influențare a memoriei istorice, capacitatea filmului de a crea/accentua stereotipuri este cu atât mai mare cu cât publicul-spectator este mai neinstruit. Astfel, în urma vizionării filmului The Birth of a Nation, o persoană care nu cunoaște istoria Războiului Civil și a societății Sudiste, și care nu a interacționat cu persoane de culoare, poate prelua mesajul și stereotipurile filmului fără a le pune la îndoială. După observă Richard Brody, într-un articol din„The New Yorker”,
The real crime was not Griffith’s, but the world’s: the fact that most viewers knew little about slavery and little about Reconstruction and little about Jim Crow and little about the Klan, and were all too ready to swallow the very worst of the movie without question. […] Ambient and accepted racism left viewers ignorant of the facts and prone to accept Griffith’s racist version as authentic.
Așadar, prin forța mesajului controversat pe care îl transmite, filmul lui Griffith a demonstrat că filmele istorice pot avea o influență considerabilă în societate. Astfel, în timp ce în Nordul Statelor Unite, filmul a fost perceput drept o insultă la adresa negrilor și un film profund rasist, el s-a bucurat de apreciere în Sud, unde populația a rezonat cu mesajul transmis.
Autor: Andreea Lupşor
Sursa: Historia