Lumea postsovietică este moştenirea imperiului ţarist şi a celui sovietic care au precedat-o. Ea rămîne o ţesătură rugoasă, compusă din petice şi zdrenţe cusute laolaltă ale bătrînei culturi imperiale. De-a lungul a 20 de ani, această lume nu a evoluat conform modelelor prezise de noi, iar politicile noastre şi sfaturile noastre bine intenţionate au dus la rezultate contrare celor dorite. Drept urmare, influenţa noastră geopolitică şi impactul instituţiilor noastre n-au făcut decît să tot scadă, inevitabil, în ultimele două decenii.
Acum ne aflăm în faţa unei grave opţiuni politice. Le lăsăm pe cele două mari state din lumea postsovietică [Rusia şi Ucraina] să intre în crize capabile să pună capăt erei postsovietice şi sperăm ca totul să iasă bine ? Sau acceptăm faptul că diversele culturi politice se schimbă doar în secole (şi nu prin simpla cădere a unui imperiu), ca şi pe acela că schimbarea democratică pe care o dorim se va petrece în lumea postsovietică în cursul unor decenii de comerţ, asociere şi negoţ cultural ?”
Din articolul „The Post-Soviet Twilight” [“Amurgul postsovietic”], Policy Review, Hoover Institution, Stanford University, nr. 177, 1 februarie 2013
sursa: cotidianul.ro
Puteţi citi întregul articol http://www.hoover.org/publications/policy-review/article/139291