În mod similar, iuliile timoșenko de la București, fie că se cheamă Băsescu, Ponta, Macovei, Ungureanu – vită Kobe sau alții, nu au nici un fel de ezitare să instige împotriva Rusiei și a rușilor, răspunzînd comenzilor venite de la stăpînii lor din Bruxelles sau Washington.
Este ușor de văzut și lesne de priceput că iuliile timoșenko de la Kiev, București și de aiurea nu au nici o legătură cu interesul popoarelor în numele cărora au ajuns să vorbească, intențiile și acțiunilor lor fiind atît de străvezii că nu lasă nici un dubiu cu privire la cine le dirijează din umbră.
Departe de a fi pro-rus, pro-comunist, pro-Moscova, pro-KGB sau orice altă etichetare pot pune propagandiștii pro-NATO, cine privește cu un ochi critic nu poate să nu observe că unicul rezultat al ”euromaidanului” de la Kiev, raportat la idealurile enunțate inițial, este aruncarea țării în haos economic și politic, pierderea Crimeii de către Ucraina și descinderea în trombă la Kiev a reprezentanților FMI, care s-au și grăbit să arunce cu miliardele de dolari în ucrainieni, strict pentru interesul acestora din urmă, desigur.
La fel, din integrarea României în structurile euro-atlantice, în Uniunea Europeană și NATO, departe de idealurile și speranțele de început ale românilor, a rămas realitatea că țara se confruntă, fără nici o legătură cu promisiunile de securitate și bunăstare, cu o dezindustrializare masivă, cu înglodarea în datorii, cu lipsa de oportunități și de locuri de muncă pentru majoritatea populației.
Situația României a ajuns să fie una comparabilă cu cea a unei colonii africane, spoliată în mod barbar de resurse naturale, sărăcită în mod brutal, cu populația exploatată sălbatic de stăpînii de moșii corporatiste, condusă cu mînă de fier de regimurile imperialiste de la Bruxelles și Washington.
Ca urmare a apartenenței la NATO și a securității pe care organizația nord-atlantică o asigură, în România se vorbește acum de pierderea suveranității țării, de dezmembrare teritorială și de cedarea Transilvaniei.
Cît privește așa-zisa unire cu Republica Moldova și integrarea ei în Uniunea Europeană, atît de trîmbițată de goarnele UE, se uită să se spună că ea nu se va face nici în interesul Bucureștiului, nici al Chișinăului, fiind vorba strict de lupta pentru extinderea teritorială și a spațiului de influență pentru imperiul condus de la Bruxelles.
Soarta pregătită de UE pentru Ucraina și Moldova nu este altceva decît ”bunăstarea” de care se bucură România după integrarea în Uniune.
Iar acțiunile întreprinse de Federația Rusă după destabilizarea de către UE și SUA a Ucrainei și anexarea în doi timpi și trei mișcări a Crimeii au arătat care este diferența între o adevărată putere mondială și o organizație politică super-birocratizată, coruptă și condusă de interese corporatiste, cum este Uniunea Europeană.
Și parcă niciodată nu și-a permis regimul de la Moscova să le dea cu tifla americanilor și europenilor din Vest așa cum a făcut acum.
Se vede treaba că oricît de eficiente și de necruțătoare se arată a fi UE și SUA în războiul propagandistic, eforturile lor sînt sortite eșecului în lupta cu o putere care a cîștigat de departe războiul economic.
În ciuda acestor evidențe, puterile NATO mai au o speranță. Radu Tudor este pe picior de plecare, gata să invadeze de unul singur Crimeea, să ia prizonieră armata rusă de acolo și să demonstreze superioritatea sistemului capitalist.
Sursa: Invectiva.ro