Urmărind manifestările societății românești din ultimii ani, am constatat că, dincolo de confruntările politice, ideologice, culturale, în realitate, conflictul este între morala ”tradițională” și morala ”progresistă”. Pentru a fi mai bine înțeles, voi exemplifica fiecare tip de morală prin doua biografii: a lui Pavlik Morozov și a doamnei Nela Secară din Oradea.
Puțini cred că mai știu astăzi cine a fost Pavlik Morozov. Pavel Trofimovici Morozov – Erou al Uniunii Sovietice, (14 noiembrie 1918 – 3 septembrie 1932), cunoscut ca Pavlik Morozov a fost un copil declarat de propaganda sovietică martir.
Povestea sa este cea a unui băiat de 13 ani, care l-a denunțat pe tatăl său autorităților. Pavlik Morozov învața la școală că oamenii se împart în două categorii: unii care iubesc regimul comunist, alții care îl urăsc. Dar asta nu e totul: micuțului Pavlik i s-a inoculat ideea că aceia, care îl iubesc pe tovarășul Stalin, sunt datori moral să-i denunțe autorităților pe cei care cârtesc contra regimului. Tatăl lui Morozov, Trofim, era președintele Sovietului din satul Gerasimovka. Trăgând Pavlik cu urechea, după cum fusese instruit, îi aude pe tatăl și pe unchiul lui spunându-și la un păhăruț de votcă păsurile. E convins din prima clipă că e vorba de doi dușmani ai poporului și îi pârăște. Cei doi cârtitori sunt imediat ridicați de GRU (Securitatea Statului) sau, cum am spune noi astăzi, arestați. În timpul anchetei cu privire la cazul lui Trofim Morozov, soția sa, Tatiana Morozova, a declarat că Trofim obișnuia să o bată și, de asemenea, aduce acasă valori primite ca plată pentru vânzarea de documente false care îi ajutau pe kulaci (chiaburi) să nu predea cotele de grâne. Pavel, care avea doar 13 ani la acel moment, a confirmat declarațiile date de mama sa. Trofim Morozov a fost condamnat la 10 ani de lagăr de muncă și apoi executat. Pavlik primește laude în fața colegilor lui de școală și este considerat un mic erou. La 3 septembrie 1932, unchiul, bunicul, bunica și un văr l-au ucis pe Pavlik. Toți au fost condamnați la “cea mai înaltă măsură de apărare a ordinei sociale” – moartea.
Povestea lui Pavlik a fost un subiect de lectură, cântece, un poem simfonic, o operă, două filme și șase biografii. Cultul său a avut un impact enorm asupra normelor morale ale generațiilor de copii, care au fost încurajați să-și denunțe părinții sau alți membri ai familiei.
Doamna Nela Secară este (a fost) un antreprenor din Oradea. Prin muncă a reușit să-și dezvolte o mică afacere de marochinarie, oferind de locuri de muncă la 150 de oameni. Nu era nici politician, nici corporatistă, nici lideră de opinie. Ghinionul ei a fost că avea în grupul de prieteni și magistrați. I s-a deschis de către DNA Oradea un dosar de evaziune fiscală și, cu ocazia audierilor, i s-a cerut ca în schimbul soluționării favorabile a acestui dosar, să scrie denunțuri cu privire la acei magistrați cu care ea era prietenă. Doamna Nela Secară, fiică de preot, a fost educată în spiritul moralei tradiționale. Ea considera că a face denunțuri false împotriva unor prieteni constituie un păcat și atunci a refuzat; prin urmare, i s-a deschis un al doilea dosar pentru tâlhărie. A fost trimisă în închisoare (arest preventiv), a fost pusă să plătească o cauțiune enormă (1 miliard și jumătate), s-a îmbolnăvit (cancer) și s-a încercat împiedicarea deplasării ei la un centru medical din străinătate. Afacerea a fost distrusă, 150 de oameni nu au mai avut loc de muncă și banca i-a vândut casa. În tot acest interval de timp i s-au solicitat denunțuri. În final, după 6 ani de zile, a fost achitată, instanțele constatând că faptele nu există.
Morala ”tradițională” se fundamentează pe umanism, pe valori cum ar fi iubirea, compasiunea, loialitatea, prietenia, familia, credința. Aceasta este motivul pentru care ea este atacată, contestată, bagatelizata. Morala ”tradițională” refuză egoismul, pragmatismul și oportunismul. Refuză sintagma ”fă-te frate cu dracul până treci puntea”, întrebând ce te faci dacă după ce ai trecut puntea, dracul nu-ți mai dă drumul și se laudă peste tot că este frate cu tine? De aceea în această societate românească, pe termen scurt, cei care o îmbrățișează sunt perdanți. Dar aceste înfrângeri, până în final, se transformă în superioritate morală.
Morala ”progresistă” este susținută de cei care se declară adepți ai corectitudinii politice și a pragmatismului social. În realitate, sunt egocentrici, care, pentru interesul lor, ar călca pe cadavre și nu au niciun fel de empatie. Sunt cei care oricâte argumente le-ai aduce sau le-ar aduce viața, rămân încremeniți în fanatismul ideologic. Sunt cei care doresc transferul Justiției din sălile de ședință ale instanțelor în piața publică și consideră că pentru a-și impune ideile orice mijloc este justificabil. Sunt cei care din interes sau snobism atacă familia tradițională, înlocuiesc iubirea cu revoluția sexuală, consideră că religia (mai ales cea creștină) este un ”opiu pentru popor” și la fel ca Pavlik Morozov împart oamenii în două categorii: unii care iubesc europenismul și progresismul, alții care le contesta. Dacă ești cu ei, ești bun. Dacă nu, ești dușmanul poporului. De exemplu, cât a fost Prim-Ministru PSD, Victor Ponta, era Puie Monta și plagiator; când a schimbat barca, a devenit o persoană acceptabilă și responsabilă. Și securiștii beneficiază de același tratament. Astfel cei care l-au anchetat, înainte de 1989, pe istoricul și luptătorul anticomunist Marius Oprea au devenit frecventabili pentru că și-au spălat păcatele înregistrând la tribunal partidul PLUS. Pentru progresiști loialitatea, relațiile de familie, nu există. Din aceste considerente acceptă turnătoria ca o metodă de lucru, inclusiv în Justiție. Vedem cum infractorii devin acceptabili din punct de vedere moral dacă pentru a scăpa de închisoare fac denunțuri. Vedem cum copiii, soția/ soțul sunt aplaudați când devin turnători etc. Problema esențială este că au creat un sistem judiciar care s-a bazat pe turnătorie ca pe o pârghie în controlul societății. În acest scop, progresiștii îi învăță pe cetățeni încă de mici să toarne. Eventualele bariere morale dispar de la vârste fragede. Educarea crează obișnuință. Cu cât e mai sistematică și mai precoce, cu atât este mai solidă.
Ca o concluzie: „progresismul” descoperă o nouă valoare morală – delațiunea.
P.S.1 Au apărut dovezi că propaganda comunistă a fabricat legenda lui Pavlik Morozov. Iuri Druzhnikov, un scriitor disident rus, a efectuat o investigație publicata în 1996 sub titlul “Informer 001: Mitul lui Pavlik Morozov”. În cartea sa, Druzhnikov contestă fiecare aspect al vieții lui Pavlik – versiunea propagandei sovietice. El sugerează că, în realitate, Pavlik a fost ucis de un ofițer GRU.
P.S.2 Simon Leys (în „Pădurea în flăcări“), relatateaza o întâmplare similară din China lui Mao: la Nanjing, în 1971, în toiul „revoluției culturale“, un bărbat este executat, cu un glonț în ceafă, în fața câtorva mii de persoane, pentru că făcuse bucăți un portret al lui Mao; fusese denunțat de propria fiică, în vârstă de 12 ani.
P.S.3 Nu aș dori ca această notiță să fie perceptuă ca un partizanat politic pentru că nu sunt înregimentat politic. Pentru aceasta vă promit că voi scrie despre activitatea unui Pinocchio marca PSD și anume: Ministrul Sănătății, Sorina Pintea.
Autor: Vasile Astărăstoae
Sursa: Vasile Astărăstoae Facebook