Morala irespirabilă

Aş vrea să subliniez scurt ceva ce toată lumea, inclusiv azi într-un parlament aparent războinic unde au existat multe înţepături, ciupituri, ba chiar atacuri la măreţul binom, pare să vrea să uite: Iohannis a pierdut o casă, hotărîre definitivă. Amănuntele din dosar sînt şi îngrijorătoare, sînt şi tipice – este exact o matrice a ceea ce a însemnat marea revoluţie a retrocedării demarată împreună cu acea reformă a justiţiei pe care toţi o ridică în slăvi. Retrocedările abuzive au fost regula, au venit la pachet cu reparaţii “tot morale” şi cu un val anticorupţie care se presupunea că o să cureţe societatea nu atît de corupţie cît de “gena coruptă a comunismului”.

Tribunalul din Braşov a dat o decizie definitivă: una dintre casele producătoare de chirii serioase pentru familia Iohannis a fost retrocedată abuziv şi le va fi luată celor care au intrat în posesia ei.

Klaus Iohannis a răspuns la TVR absolut şocant:

“Aceasta solutie, dupa parerea mea, nu este buna. Ma nemultumeste si impreuna cu avocatii mei cautam cele mai bune cai pentru a contesta aceasta solutie”.

Forme de contestare nu prea mai sînt, decît unele ultraexcepţionale, metode care ar pune complet în derizoriu un sistem de justiţie oricum greu încercat. Preşedintele a indicat fără greţuri calea şi a contestat, spre completa indiferenţă admirativă a fanilor, o decizie definitivă a justiţiei din România!

Aşadar, nu aş vrea să mai aud smiorcăieli moraliste despre statul de drept fără întrebări cît mai directe adresate preşedintelui. Sau, dacă nu, vorba lui Cioloş împrumutată dintr-un set de legi de la Alcoolicii Anonimi (citată ca fiind a altcuiva), ne mulţumim cu ce poate fi schimbat ici-colo şi la revedere. Fără emfază etică, vă rog eu.

Autor: Costi Rogozanu

Sursa: VoxPublica