Moartea prietenului meu, Bunul Simt

Este necunoscută cu exactitate data naşterii sale. Mie cel puţin îmi este străină. Ne ştim de multă vreme. Mai bine zis ne ştiam de multă, de foarte multă vreme. Cred că prima oară ne-am întâlnit când aveam vre-o şase sau sapte ani. Niciodată nu am reuşit, oricât de mult m-am străduit, sa-i apreciez vârsta. Părea a fi veşnic tânăr, în putere. Înţelepciunea sa mi-a conturat într-un mod definitoriu personalitatea. Trecerea sa în nefiinţă lasă un gol imens, atât în propria-mi fiinţă cât şi în cugetul şi simţirea multora.

A fost ucis! Sănătatea sa a fost treptat şi judicios şubrezită după un plan bine ticluit. Mâna criminală care i-a curmat viaţa, care a pus capăt anilor mulţi pe care-i mai avea înainte, a fost condusă de cele mai mârşave simţăminte pe care mintea omenească le poate iscodi.

Criminalul nu este unul singur, sunt mulţi, sunt foarte mulţi. Unii l-au vătămat prin neobrăzarea lor. Alţii prin cuvinte grele. Profitorii, de toate soiurile, s-au înghesuit şi ei la execuţia sa. Viclenii, necinstiţii, oamenii răi, toţi l-au omorât, puţin câte puţin. Perfizii (a nu se confunda cu latinescul per fidus) şi parşivii şi-au dat mâna şi au complotat împreună împotriva sa. Bârfitorii, cei ce scuipă cuvinte grele şi neîntemeiate, au participat şi ei de-o potrivă la omorârea sa. Această şleahtă mizeră, repugnantă, dizgraţioasă şi care provoacă silă a fost completată de grăitorii neadevărului, de mincinoşi. Minciuna cu sau fără rost, rostirea lucrurilor neîntemeiate, amăgirea, înşelăciunea şi plăsmuirea, toate acestea sunt, fără îndoială, vârful suliţei care l-a răpus.

Numele prietenului meu a fost Bunul Simţ.

Radu Cristea
sursa: patriaonline.ro