Mizerabilii! Acesta este, in rezumat fireste, romanul politicianului-maidanez, care se tine dupa traista care miroase a mancare. Roman cu multe personaje, cu nume sonore ori ba, cu comunitari blajini sau care musca, in functie de cine le ameninta ciolanu’ la care au tanjit atata amar de vreme. Li se mai spune si traseisti. Eu am tinut sa-i marchez cu eticheta de mai sus, pentru a sublinia faptul ca sunt politicieni care n-au nici o jena in a se murdari de diverse culori politice. Curcubeul e oricum invidios pe cv-ul lor!
Aceste personaje nu se inscriu niciodata in partide ci in capsule temporale de putere sau cu potential de a-i propulsa la putere. Doctrina si tinta lor politica e precum nisipul dintr-o clepsidra. Mizererabilii mei misuna in capsula de sus, la putere deci, dar se scurg incet si sigur catre compartimentul de jos, anticipand momentul cand alegatorul va inversa clepsidra pentru inca 4 ani. Pervers joc!
Trist este ca pe-acesti oameni uitam sa-i sanctionam, desi ne este foarte clar viciul prin care tot ei aterizeaza in locul din care am fi vrut sa ii vedem plecati. Stiu ca cei din opozitie se bucura de balastul ce se scurge acum la ei in compartiment, dar acest nisip va ramane mereu miscator. Pe mine, toleranta fata de, insist sa scuzati metafora, mizerabilii post-decembristi, ma dezgusta si ma revolta. Migratia lor e dovada vie ca astfel de personaje nu alearga cu disperare dupa satisfacerea doleantelor alegatorilor ci dupa propria lor protectie, functie si prosperitate. Dovezi? Cand s-au micsorat salariile bugetarilor au fost parca si cateva vociferari, dar nimeni nu a parasit incinta. Cand barca se scufunda, traseistii incep sa nu se mai regaseasca in deciziile partidului x sau y. Poftiti de serviti galusca!
Acum, clepsidra indica scurgeri din PDL. Au patit-o si altii in trecut. Transferul de mizerabili e constant. Si e interesant ca partidele care in urma cu ceva ani au fost colectoare, acum acuza socul pierderilor, suferind practic de o amnezie a racolarilor anterioare.
Analistii spun ca PDL-ul culege in aceste zile furtuna semanata. Si au dreptate. De ce se darama piesele de domino? De ce fug pionii, soldatii, sergentii? Pentru ca partidul asta a fost magnet cand plesnea de forta. Si pentru ca e un caz aparte, o constructie, imi permit sa spun, artificiala formata din nepermis de multe acumulari, transformari si racolari. Practic, PDL-ul e o inventie recenta si pe-acel ceva artificial l-am tot explicat. Imi asum redundanta: democratii sunt rupti din FSN, o schimbare de macaz din internationala spre populari (Frunzaverde stie!), hop si-o lipire cu liberalii lui Stolojan si Valeriu Stoica, plus cativa meteoriti de ocazie din varii directii. Carcalete ar spune mamaia de la tara. Ba o coabitare cu PSD-ul, ba un pic de dreptate si adevar cu PNL-ul, hai si-o infratire cu UDMR-ul, cu UNPR-ul, cu PNG-ul etc.
Si toata mixtura asta ar fi avut pretentia sa ne vanda noua ideea de corectitudine, consecventa si stabilitate. Greu, nu? Greu. Si la fel presimt ca va fi si cu viitorul amestec.
Bogdan Ciuclaru
sursa: voxpublica.realitatea.net