Este peste poate de interesant dar și profund grav faptul că organismele Uniunii Europene nu se autosesizează de aceste flagrante încălcări ale dreptului internațional, că nu impune sancțiuni Ungariei. Numeroasele încălcări vizibile ale spațiului de existență românească de către propagandiștii unei noi geo-politici, în sine profeții unui al treilea război mondial, li se par guvernanților noștri mai puțin periculoase decât trecerea avionului lui Dmitri Rogozin prin zona invizibilă marelui public. Se pare, este una dintre ipotezele analizelor socio-politice, că marea finanță este dispusă la orice scenarii, interesul fundamental fiind cel al obținerii de resurse energetice, de aur și metale de interes strategic, concomitent cu atenta conservare a propriilor resurse pe fondul unei crize de materii prime demult enunțată. Și este suficient să urmărim reacțiile comisiilor europene la subiectul extragerii gazelor de șist prin fracturare hidraulică.
De la o vituperantă condamnare a acestei tehnologii cauzatoare de efecte de lungă durată pentru sănătatea populației, pentru pământ și pânza freatică s-a ajuns la o condamnabilă decolorare a pericolelor și (mai ales în scenariul reducerii importului cantităților de gaz din Rusia) la susținerea aplicării acestei tehnologii pe baza unor garanții de mediu infantile. Pe de altă parte, încă din 2007 o serie de organizații transfrontaliere ( în principal americane) s-au implicat în proiecte privind gazele de șist din vestul Ucrainei (cum citim în BizLawyer), acesta fiind potoul de interes maxim pentru trusturile financiare ale ”democrației” la purtătorii de alte limbi.
Într-un falset al promisiunilor imposibile, autonomia și federalizarea (teze ale interesului politicenilor maghiari pentru Bruxelles) sunt tot mai intens și obraznic afișate public pe fondul ineptei lipse de reacție a instituțiilor statului abilitate să amendeze imediat și fără rețineri orice atac la suveranitatea țării, orice propagandă șovină și, implicit, intervenția în treburile interne ale altui stat. Culmea-culmilor, pastorul (nu ”păstorul”) Lazlo Tokes asigură românii majoritari din Transilvania că ungurii minoritari din visata Transilvanie Secuiască nu vor folosi cianuri în exploatarea minereurilor aurifere, o reeditare tembelă a celebrului banc cu Ițic și caprele.
Iarăși grav în această (încă) campanie electorală pentru parlamentul European este amnezia instalată în marile cotidiene și în televiziunile de tot soiul de finanțări cu privire la gazele de șist, Pungești, Roșia Montană. Nici Traian Băsescu, nici Victor Ponta, nici Crin Antonescu, nici ceilalți lideri de formațiuni formate, reformate cu acces la banii publici în varii forme, nu mai amintesc nimic de subiectele ”ecologice”, de pierderea de suveranitate prin trocurile din care populația, în sine, nu va câștiga nimic. Fără teama unui audit al daunelor aduse poporului de adminstrațiile căpușare ale acestui ultim sfert de veac, asigurați de contactul cu realitatea prin lestul celor 30 de arginți la purtător, politicienii noștri încă își digeră imunitățile convinși că acest ”stupid peuple” îi va căra în cârcă și în următoarele legislaturi. Iar deștepții continuă să se mire ca proștii.
Autor: Aurel Bruma
Sursa: Ziarul Natiunea