Miturile Imperiului binelui şi lecţiile istoriei

Reacţia la articolul lui Vladimir Putin publicat în ziarul american The New York Times a depăşit toate aşteptările. „America este excepţională nu pentru că aduce binele. Ea aduce binele datorită excepţionalismului său”, aceasta este pe scurt logica multiplelor comentarii indignate. În mesajul său către americani, liderul rus a vorbit despre modul în care Washingtonul şi Moscova pot rezolva împreună situaţia din Siria. Însă, atenţia celei mai mari părţi a publicului a fost atrasă tocmai de ultimul paragraf al articolului, în care Putin a reamintit conducerii americane una din prevederile propriei Declaraţii de Independenţă – că toţi oamenii sunt egali în faţa lui Dumnezeu.

Barack Obama a amintit despre „excepţionalismul” SUA la sfârşitul mesajului său către naţiune, în care liderul american a încercat să câştige sprijinul alegătorilor în privinţa unei posibile lovituri militare asupra Siriei.

Referirea la „excepţionalism” nu a provocat o reacţie deosebită. Zarva a apărut după ce Vladimir Putin a atras atenţia asupra acestui concept în articolul său. „Este foarte periculos să-i însufleţeşti pe oameni să se considere excepţionali, indiferent care ar fi motivaţia. Există ţări mari şi mici, bogate şi sărace, cu tradiţii democratice profunde şi altele care caută drumul lor spre democraţie. Şi politica lor se deosebeşte. Noi toţi suntem diferiţi, însă atunci când cerem binecuvântarea lui Dumnezeu, nu trebuie să uităm că Domnul ne-a creat egali pe toţi”, a scris preşedintele rus.

Însă a reieşit că America crede serios în excepţionalismul său. Majoritatea politicienilor şi mass media a făcut declaraţii indignate. Se pare că istoria ne învaţă că o Americă puternică este o sursă a binelui în lume. Şi desigur, Statele Unite rămân „farul speranţei” pentru oameni, evident, pentru întreaga lume.

Da, istoria învaţă, dar numai pe cei care doresc să înveţe, subliniază politologul Kira Sazonova.

„Istoria arată că statele care au ales calea excepţionalismului, au ajuns în final la expansiune şi agresiune externă. Chiar dacă vremurile expansiunii şi excepţionalismului nu au trecut definitiv, ele se încheie totuşi. Astăzi pe prim plan iese un principiu absolut nou – cooperarea. Articolul lui Vladimir Putin a reamintit că principiul cooperării este baza dreptului internaţional contemporan”.

Probabil că multor locuitori ai SUA le este greu să creadă acest lucru, dar în lume mulţi oameni privesc în alt mod unicitatea americană. Din punctul de vedere al non-americanilor ea se manifestă în bombardarea ţărilor unde la putere se află regimuri care nu sunt pe placul Washingtonului, în „primăvara arabă”, amestecul neruşinat în „corecţia cursului” statelor suverane. Cuvintele lui Obama din ultimul său mesaj au devenit o ilustrare foarte bună a modului de gândire american. „Dacă prin eforturi nu prea mari şi un risc mic putem preveni moartea copiilor din cauza gazului şi asigura în acest mod securitatea pe termen lung a copiilor noştri, atunci după părerea mea trebuie să facem acest lucru”, a spus preşedintele american, explicând necesitatea unui atac cu rachete asupra Siriei.

O consecinţă a acestor „eforturi mici” va fi moartea copiilor din cauza gazului, după un atac cu rachete, este puţin probabil că cineva va mai rămâne în viaţă acolo. Cu toate că el a vorbit de fapt nu despre copiii sirieni, ci despre perspectivele copiilor americani „excepţionali”.

Autor: Andrei Smirnov
Sursa: Vocea Rusiei

Gandeste Romania recomanda:  Excepționalitatea americană, alibiul unei națiuni