Avem de-a face cu o ecuaţie complexă. Care, pe lângă necunoscutele în căutarea cărora porneşte orice rezolvitor pasionat de problemă, prezintă particularitatea înglobării în ea a unui număr substanţial de parametri labirintici, care pot deschide şi închide uşi spre mai multe direcţii de-odată.
În astfel de situaţii, apelarea la un graf poate fi semnul unei bune inspiraţii. Ceea ce într-un fel (e drept, nu în sensul matematic al cuvântului graf), chiar faceţi, citind acest articol.
În graful (matematic, de data asta) pe care l-am construit pentru a încerca să descifrez, cât de cât, misterul tăcerii lui Sebastian Ghiţă, m-am ghidat după modelul pâlniei (sau al bazinului hidrografic). Este vorba de a urma, în căutarea oceanului, acel traseu de confluare majoritară a torenţilor. Chiar dacă unii dintre ei nu intră în pâlnie!
Întrebarea fundamentală, care mi-a redus din start, la jumătate, domeniul de căutare a răspunsului, a fost următoarea: după ce, prin dezvăluirile sale, Sebastian Ghiţă l-a doborât pe Florian Coldea printr-un simplu bobârnac (sub forma a două facturi şi a unei fotografii de familie), de ce s-a oprit brusc din planul anunţat de a face acelaşi lucru şi cu Laura Kovesi? Pentru că nu a mai putut sau pentru că nu a mai vrut?
Răspunsul meu, înjumătăţitor, a fost: pentru că nu a mai vrut!
Altfel, ca să nu mai poată, ar fi însemnat să fie sau mort sau arestat, ceea ce ar fi produs în tabăra ostilă lui o jubilaţie pe care n-am observat-o.
A urmat, apoi, o nouă întrebare: de ce, brusc, după doborârea lui Coldea, Sebastian Ghiţă nu a mai vrut să provoace şi înlăturarea Laurei Kovesi? Căci, atunci când a pornit războiul împotriva binomului, doamna Kovesi păruse a fi fost principala lui ţintă, nu domnul Coldea?!
Nu voi reda aici, în spaţiul limitat al unei singure pagini de concluzii, toate raţionamentele pe care le-am confruntat până la stabilirea unui răspuns cu care să merg mai departe. Voi spune doar că am ţinut cont de operaţiunea Black Cube, de întreg serialul de dezvăluiri ale domnului Ghiţă, de pilde din cazul Hexi Pharma, de modul în care Sebastian Ghiţă a dispărut din ţară, de atitudinea preşedintelui Iohannis legată de acest scandal, de reacţiile doamnei Kovesi şi, nu în ultimul rând, de debarcarea cu cântec a lui MRU de la şefia SIE.
Răspunsul meu la această a doua întrebare este următorul: pentru că Sebastian Ghiţă nu a acţionat şi nu acţionează de capul lui.
Extragerea sa din România, exact la momentul potrivit şi cu o măiestrie umilitoare pentru cei ce-l aveau în custodie, demonstrează forţa remarcabilă a grupării din spatele său.
Grupare pentru care ţinta imediată fusese Florian Coldea. Şi pentru care, ţinta prioritară după îndepărtarea lui Coldea a devenit preşedintele Iohannis şi, nicidecum, Laura Kovesi.
Protectorii de azi ai lui Sebastian Ghiţă deţin, mulţumită acestuia, mulţumită operaţiunii Black Cube, mulţumită sacrificatului (deocamdată) MRU, informaţii şi dovezi zdrobitoare pentru a o îndepărta pe Laura Kovesi în orice clipă şi-ar dori şi ar considera ei oportun să o facă. Deocamdată, însă, le e mai utilă ca şefă a DNA. De ce? Pentru simplul motiv că îl controlează pe Klaus Iohannis prin dosarele făcute primei doamne şi că îl obligă astfel pe acesta să o susţină necondiţionat, în ciuda ostilităţii tot mai mari şi argumentate a societăţii.
Acesta este substratul profund al amânării atacului decisiv asupra Laurei Kovesi. Trebuie, mai intâi, ca preşedintele Iohannis, presat de aceasta doamnă disperată de vulnerabilităţile ei, să şi-o lege bine de gleznă, apărând-o până în pânzele albe. În aşa fel încât atunci când dânsa va fi sacrificată, el, preşedintele, să o urmeze în naufragiu fără vreo şansă de a mai ieşi, vreodată, la suprafaţă.
Cu cât acest moment va fi mai aproape de alegerile prezidenţiale, cu atât efectele urmărite de “gruparea” care îl protejează şi foloseşte azi pe Sebastian Ghiţă vor fi mai consistente. Şi acesta mai răzbunat.
Iar, până atunci, “gruparea” obţine beneficii colaterale. Cum ar fi înmulţirea impresionantă a mărturiilor publice anti – DNA şi demascarea unor susţinători grei, “sub acoperire”, ai Laurei Kovesi: Procurorul General al României, mai mult de jumătate din membrii CSM, ziarişti şi trusturi de presă, infiltraţii din CCR etc. E bine să-ţi cunoşti inamicii înainte de a declanşa asaltul final.
Surprinzător mi se pare cum Klaus Iohannis se afundă, pe zi ce trece, în această capcană. Cum nu înţelege că verdictul Curţii de Apel Piteşti nu este nicidecum izvorât din sete de justiţie (deşi, întâmplător, este unul just) ci din dorinţă de intimidare.
Şi, tot surprinzător mi se mai pare, cum de nu-i spune nimeni că Laura Codruţa Kovesi a devenit, pentru viitorul său politic, un pericol mult mai profund decât, chiar, rigiditatea sa de gândire şi comportament.
Cu tot respectul datorat preşedintelui României îi spun lui Klaus Iohannis că, cineva, strânge un laţ în jurul său. Un laţ care are la celălalt capăt un lest de 1.90m.
Decât cu Laura Kovesi, pe fundul mării, mâncat de rechini, orice alt final, de mână cu doamna Carmen Iohannis, ar fi infinit mai demn.
Sursa: Contele de Saint Germain