Site icon gandeste.org

Mircea Hamza: ”Îndrăzniți, dragii mei colegi tineri, spuneți adevărul! Ați depus un jurământ de credință față de patrie!”

Trăim astăzi vremuri tulburi. De mai bine de un deceniu, puterea democratică (cu toate păcatele ei!) a fost înlocuită cu puterea instituțiilor de represiune: SRI, DNA, unii judecători și presa controlată.



Această preluare a puterii s-a făcut cu sprijin masiv din exterior, în dauna României și a intereselor de suveranitate și independență ale țării noastre. În ultimul timp, buboiul s-a spart și din el curge un puroi mizerabil.

Sunt devoalate stări de lucruri care nu păreau posibile nici în cele mai negre bănuieli ale noastre. Ofițeri de informații, procurori, judecători, apropiați ai puterii ilegale și paralele, jurnaliști verticali ne arată fața hidoasă a puterii ilegitime care ne controlează viețile în ultimii zece ani. Fără îndoială, ofițerii din servicii ca SRI, SIE, serviciul de informații al Armatei știu mult mai multe decât cele care au început să iasă la iveală.

Ar fi timpul să aibă curajul și să vină în spațiul public ori în fața comisiilor parlamentare de anchetă cu adevărul, oricât de dureros și neconvenabil ar fi acesta. Le reamintesc tuturor că au depus un jurământ de credință față de țară și nu față de Johannis, Băsescu, Coldea, Oprea sau Koveși. În ce mă privește, vreme de mai bine de 20 de ani am îmbrăcat uniforma Armatei României, mai întâi ca elev de liceu militar, apoi ca elev al școlii de ofițeri și mai apoi ca ofițer activ. Am depus un jurământ de credință față de patrie.

Rememorând trecutul, îmi place să cred că nu am încălcat legământul de a-mi sluji și apăra țara. (Desigur, pentru unii tineri, rândurile de mai sus nu au nici un înțeles și nici o semnificație!) Sunt un om bătrân și consider că am căderea morală să-mi îndemn colegii mai tineri din generația actuală să-și reamintească valorile pe care au jurat să le respecte atunci când au depus jurământul: slujirea și apărarea României.

Îndrăzniți, dragii mei colegi tineri, spuneți adevărul!

Autor: Mircea Hamza

Sursa: Mircea Hamza

Exit mobile version