„În fiecare zi ne trezim în aceeaşi cameră şi urmăm aceeaşi cale, de a trăi la fel ca ieri. Dar, cândva, fiecare nouă zi era o aventură. Pe parcurs, ceva s-a schimbat. Înainte, zilele noastre erau nesfârşite, acum zilele noastre sunt programate. Asta înseamnă să devii adult, să te maturizezi? Să fii liber? Suntem cu adevărat liberi?
Mâncare, apă, pământ.
Principalele elemente de care avem nevoie pentru a supravieţui sunt deţinute de către corporaţii. Nu există hrană pentru noi în copaci, nici apă proaspătă în izvoare, nici pământ să ne construim case. Dacă încerci să iei ceea ce îţi oferă Pământul, ajungi la închisoare. Aşa că ne supunem regulilor lor. Descoperim lumea prin intermediul cărţilor de şcoală. Ani la rând stăm şi regurgităm ce ni se spune. Suntem testaţi şi notaţi precum subiecţii unui studiu de laborator. Suntem crescuţi să nu fim diferiţi, să nu facem o diferenţă în această lume. Suntem suficient de deştepţi încât să ne facem treaba la locul de muncă, dar să nu ne întrebăm de ce o facem. Aşa că muncim şi iar muncim, fără să mai avem timp să ne trăim viaţa pentru care muncim. Şi aşa vine o zi în care suntem prea bătrâni pentru a mai munci. Atunci suntem lăsaţi să murim şi copiii noştri ne înlocuiesc în acest joc”.
Sursa: Think Outside the Box