Deocamdată vedem doar încercări de a folosi acest scandal pentru a reduce cota de piață a unor producători, pentru a-i demoniza, și pentru tot felul de speculații pe Bursă.
În fond, sistemul pus la punct de VW are și o parte bună. De ce nu ne-am gândi că poate fi folosit în ciclu urban-acolo unde sunt probleme reale generate de poluare-pentru a atinge cel mai mic nivel de emisii cu putință, iar în afara orașului el să fie dezactivat, pentru a obține, dacă așa vrea conducătorul auto, alte caracteristici de cuplu și putere, care presupun emisii mai mari de noxe.
Reamintesc un lucru: multe țări țări aplică sistemul bonus-malus la cumpărarea unei mașini, pentru a le favoriza pe cele ecologice. Statul plătește o primă celor care cumpără mașini cu emisii sub un anumit prag, și-i penalizează pe cei care cumpără mașini cu emisii peste prag. Malusul a generat și el motive pentru această înșelătorie. E greu să împaci puterea mare a motoarelor cu emisiile mici. Fie și pentru a fi neutre din punctul de vedere al sistemului bonus-malus, și merita introducerea sistemului. Era o metodă de a reduce prețul total al mașinilor premium, care nu sunt ieftine, dar care au cea mai mare marjă de profit.
Decizia de a recurge la acest artificiu tehnologic are o motivație complexă, solidă și rațională. În ea intră și arbitrarul reglementării. Decizie pe care nu doar VW a luat-o. Cei din industria auto nu pot juca în continuare cartea ipocriziei, fericiți că există un țap ispășitor. Asta nu rezolvă nimic. E mult mai productiv să recunoască limitele tehnologice, și să acționeze în consecință. Nu poți avea în același timp și untul, și banii pentru unt.
A nu se înțelege greșit ce spun. Oricum n-am ”mașină bengoasă din fundul grădinii”, și nici nu voi avea vreodată. Problema este că norme cretine-cum e la noi ”taxa de primă înmatriculare”- n-au rezolvat decât problema fabricanților, care și-au asigurat un stoc de consumatori, obligați să-și schimbe mașinile pentru a corespunde normelor de ”poluare”. Și aici e de umblat. Mai ales că statul, spunând că servește interesul public, lucrează, de fapt, pentru interesele private ale industriei auto. Și uite așa venim la politică și ideologie…
În concluzie, avem, de fapt, o criză a reglementării în domeniu. Deocamdată ea este ocolită cu grație, pentru că ar pune în discuție atât de multe lucruri, încât publicul recunoscător ar sări atât la gâtul politicienilor, cât și la cel al industriei. Și ar fi un măcel generalizat. Nimeni n-ar ieși teafăr din acest balamuc. Să vedem dacă demisia șefului de la VW e suficientă pentru a se pune batista pe țambal. Am credința că nu e. De aici înainte orice e posibil.
Autor: Constantin Gheorghe