Intr-un mic cuvant postat pe Youtube pentru vizitatorii site-ului sau la trecerea in noul an, Tarpley clarifica pista falsa si energiile consumate aiurea de multi tineri ai generatiei Facebook/Twitter in lupta cu “sistemul totalitarist de monitorizare” cum ar spune unii pe la noi, care lupta se focuseaza mai ales impotriva monitorizarii NSA-ului, si dreptului la privacy, in contextul dezvaluirilor facute de Snowden. Poate ar fi bine sa mentionez inca de la inceput ca Tarpley il considera pe Snowden un “limited hangout operation” [1] al CIA-ului cu scopul de a-l mentine sub control pe presedintele Obama. Teoria lui Tarpley este ca establishmentul din SUA controleaza presedintii astfel: in primul tur ii cumpara si dupa alegeri primesc in schimb rasplata prin contracte / taxe / reglementari, in al doilea tur, de asemenea il ajuta ca sa mentina status-quo-ul.
Daca presedintele calca stramb, fie este executat, fie i se pregatesc varii scandaluri si dezvaluri menite a-i darama credibilitatea si eventual a-l impinge spre impeachment. In special in ultimul mandat, pentru ca presedintele nu mai are nevoie de finantatori (nemaiputand sa candideze ulterior – deci in primul mandat nu isi permite sa calce stramb pentru a nu-si pierde lobby-ul pentru realegere) exista riscul ca acesta sa faca tot felul de prostii (de exemplu, sa introduca o TVA pe tranzactiile financiare, sa sprijine palestinienii, etc). Pentru a-l mentine sub control, se fabrica diverse scandaluri cu care establishmentul il tine sub control (ex: Clinton: cazul Monica, Nixon: Watergate, etc). Cu privire la Assange, Tarpley este de parere ca si acesta a fost un LHO [1], rolul sau fiind primavara araba si Tunisia fiind cel mai evident exemplu.
Sa ne intoarcem insa la teza lui Tarpley cu privire la privatiune vs. activism. Mai intai insa de a intelege aceasta teza, ar fi bine sa mentionam ca Tarpley este de parere ca fara actiune sociala organizata si cu un program clar, cu cerinte clare si cu tactici de protest, nu pot fi obtinute rezultate. Miscari genul Occupy sau Indignados, sunt total inutile, ele neavand un program si un scop si fiind dupa parerea lui Tarpley, simple supape de difuzare a tensiunii sociale, fara prea mare impact asupra mersului societatii. Amintesc aici ca Occupy avea un mod de organizare pe cat de ciudat pe atat de ineficient: nu permitea lideri, nu permitea program [2], nu permitea declaratii sau cerinte comune, pur si simplu incerca sa intretina o stare de spirit, fara urmarirea unei finalitati. In cele din urma, starea de spirit s-a spart, o data cu evacuarea locurilor in care acestia protestau si neavand organizare, neavand lideri, neavand program, Occupy a murit in fasa. Contrar Occupy, Tarpley a salutat modul de organizare al miscarii politice grecesti care a fost la un pas sa dinamiteze Uniunea Europeana: Syriza. Iata cum lauda Tarpley, aceasta miscare sociala:
“The Syriza radical left bloc led by Alexis Tsipras, […] has advanced a highly effective program of class-based demands including: the rollback of wage, pension, and public employee austerity cuts; the rescinding of anti-union and anti-worker measures; democracy and social justice; investigations and indictments for financial crimes; and a debt freeze on onerous payment obligations of the Greek state. This winning program of resistance against the infamous troika of IMF-European Central Bank-European Commission contrasts with the programmatic impotence of the anarchist-dominated Occupy Wall Street, and should be carefully studied by every serious opponent of 1% rule worldwide. (Sursa)”
Pe langa acest program, Syriza a dat si dovada de organizare, a avut o strategie prin care sa duca la bun sfarsit acest program. Sa nu uitam cate zeci de miscari si partide infime a coalizat Syriza pentru a putea ajunge unde a ajuns. Poate insa ca punctul cheie a fost liderul Tsipras fara de care nu se stie cat de mult ar fi realizat.
Recapituland, Tarpley trage semnale de alarma la consumarea energiei revolutionare in stil hipsterist: ne aratam frustrati de o problema, protestam pe facebook, poate mergem la un miting si ne punem masti de alea pe fata ca sa nu ne recunoasca jandarmii dar in final ce am realizat? Adevaratul protest consta in angajarea politica ferma intr-un cadru cat mai bine organizat, cu un program cat mai clar, bine conturat, simplu de inteles si asumarea unei actiuni in sensul indeplinirii acelui program. Protestul anonim si dezorganizat doar impotriva unor probleme, care nici macar nu sunt vitale sau nu constituie principalul avertisment asupra societatii actuale este menit esecului. Revolutionarii care au schimbat societatea nu au fost anonimi si au stiut ce cer.
Acum daca ar fi sa privim putin asupra situatiei din Romania prin prisma ideilor lui Tarpley, cata dreptate nu i-am da! Sa evaluam doar cateva probleme: cea cu cipurile in actele de identitate. Cate proteste, cate manifestatii, cate apeluri impotriva, cate strangeri de semnaturi nu s-au facut si degeaba. Oare daca toata energia asta s-ar fi pus in crearea unei forte politice care sa aiba ca primele puncte de platforma interzicerea actelor biometrice, chiar nu am fi realizat nimic? Daca imi aduc aminte, la un moment dat s-au strans chiar aproape 1 milion de semnaturi in vederea realizarii unui referendum. Au fost ignorate, politicienilor nu le e frica de nimic mai mult decat de alegeri. Daca pr Iustin avea inspiratia sa sugereze initierea unui partid sau daca macar 2-3 nume relevante veneau cu idea incepeau ceva si miscarea prindea radacini, ulterior era inevitabil sa se coalizeze toata miscarea, unde am fi fost acum? Iata-ne in schimb in pragul introducerii actelor biometrice, fara macar si alternativa aceea cu acte temporare care sa nu contina insemnuri biometrice, asa cum fusese promisa de politicieni pe-atunci.
O alta problema: Rosia Montana. Am mai scris si eu si am mai incercat sa atrag atentia: Partidul Rosia Montana ar fi singura sansa de a pune frau distrugerii si vanzarii tarii. Chiar daca un astfel de partid nu ar avea sanse sa castige majoritatea, ar fi de ajuns un 6-7%, deloc imposibil de obtinut cu care sa poata apoi constrange partidele care vor majoritatea sa tina cont de doleantele poporului.
Si acum sa dam si un exemplu pozitiv, din pacate deloc folositor pentru noi romanii, ba din contra: UDMR. Oare pe unguri nu i-ar fi tentat si pe ei sa isi obtina drepturile prin proteste, prin manifestatii de toate felurile, prin scrisori catre guvernanti si bloguri pe net? Cu toate acestea, ei au ales calea fireasca si eficienta: activismul politic. S-au unit toti (U vine de la Uniune), au facut un program cat de cat acceptat de toti, la care sa poata deci adera toti, au cerut lucruri nu prea exagerate, care sa nu fie din start rejectate de orice partid si s-au pus la treaba. Dupa ce au descoperit reteta, au facut din program si strategie un mod de lupta: pas cu pas, realizeaza cerinta cu cerinta si vor obtine tot ce isi doresc pentru ca sunt organizati si au un program. Desi niciodata nu pot trece de 6-7%, prin perseverenta, rabdare si organizare reusesc sa fructifice momentele dificile din politica romaneasca si sa solicite diverse puncte in functie de situatia de la un anume moment. Incet-incet, au realizat mai mult de cat ar fi visat si nu ma mira daca vor ajunge si la regionalizare care nu este altceva decat o gaselnita pentru separatism [4].
Cum raspund cuviosii ortodocsi majoritari acestei situatii, cum raspund mai ales liderii si captele laice care ar putea sa faca ceva acestor exemple? Spaimele majoritatii “activistilor” ortodocsi sunt in primul rand legate de cip si de fictiva “pecete” si vad in drobul de sare (cip) pe diavolul care musca, in loc sa puna mana sa il dea jos si sa-l bage sub masa. O viziune larg raspandita, cu o uimitoare doza de fatalism este urmatoarea:
– noi acum traim apocalipsa, sau macar inceputul apocalipsei;
– cipul este inaintemergatoarea pecetei, daca nu chiar pecetea; in orice caz, e rau sa il primesti, reprezinta o cadere, daca nu chiar o lepadare; nu asa ne-a spus pana si Pr. Iustin?
– conducatorii sunt antihristi; deci nu putem sa mai facem nimic, ba chiar sa ne asteptam la prigoana; multi deja se cred prigoniti, cred ca SRI le asculta telefoanele, cred ca se fac deja liste cu cei care protesteaza, etc;
– nimic nu se poate face, nu putem scapa de pecete, poate cel mult amana; sau poate face Dumnezeu o minune …
– trebuie sa marturisim; nu e prea clar cum, dar ideea e sa fim pregatiti sa nu primim pecetea; nu ne intereseaza protestul, organizarea sau rezultatul miscarii anti-cip, deoarece oricum traim apocalipsa, deci nu se poate sa schimbam istoria; protestul nostru este doar pentru noi, ca sa primim rasplata si ca sa nu ajungem in iad; in nici un caz nu luptam ca sa obtinem ceea ce dorim; daca nu putem face nimic, sau nu e cazul, macar ne alimentam fantezii despre retragerea la tara si traiul in regim de autosuficienta, izolati de societate;
Astfel de tanguieli exista de altfel in privinta mai multor probleme. Pe masura ce luam contact cu vestul salbatic, total laicizat, si pe masura ce incet-incet diverse legi si tendinte vadit anti-crestine, penetreaza si societatea romaneasca, in loc sa luam taurul de coarne si sa ne implicam in politica sa schimbam raul de la sursa, cuviosii frati crestini se complac in tanguieli si fatalisme, fiecare pe cont propriu, fiecare cat mai anonim, cautand sa fie “istet ca serpii”, temandu-se sa nu cumva sa fie urmarit si dat afara de la serviciu (mai ales daca lucreaza la stat) etc.
Dar ce vom spune daca ne uitam si la hipsterii ecologisti care pana acum la cate beri si tigari au tocit organizand proteste si pancarte, mai bine o puneau de un partid care sa aiba doua-trei puncte, strangeau semnaturile si acum in 2014 cand si-asa la parlamentare nu participa lumea la vot, le dadeau o palma usl-istilor si pdl-sitilor sa vada ce inseamna un gol de cateva sute de mii de euro. Ar fi fost de-ajuns 2-3 fotolii de europarlamentar si daca inmultim cu vreo 15.000 euro/luna cat are un venit un parlamentar european, calculati ce inseamna asta pentru “clientii” partidelor care isi asteptau acum rasplata si cum incepeau ei imediat sa traga de lideri sa o lase mai moale cu Rosia Montana si cu alte “proiecte”. Daca in cazul unui partid ortodox anti-cip, poate 5% era un prag marisor si greu de atins din prima, sunt sigur ca un partid Rosia Montana la urmatoarele alegeri intra direct in coalitia de guvernare.
Romanul insa s-a nascut poetfetei si nu politician. Lipsa de organizare, plafonarea si indiferentismul, deprimarea si lamentarea in proteste si refulari inutile pe retelele sociale sunt din pacate simptome universale, specific romanilor le poate fi doar teama de auto-expunere (numai la noi gasesti pe facebook activisti cu nume gen “Raven RX” sau “Neamunit Romani”, le e frica sa dea cu semnatura pana si la o injuratura virtuala).
Nu intamplator am scris acest articol azi cand il praznuim pe Sf. Ioan Botezatorul. Pe langa viata sfanta si mesajul lui Dumnezeu, Sf. Ioan Botezatorul a dat dovada si de activism social si de la asta si-a tras si sfarsitul. Oare nu putea sfantul sa ignore pacatul regelui, nu putea sa il lase in pace ca sa poata predica pocainta in continuare? Ce ne zic preasfintitii nostri parinti de astazi (majoritatea): sa fim cuminti, sa ne vedem de ale noastre ca sa nu suparam conducerea ca sa luam fonduri si sponsorizari in continuare, sa pastram parteneriatele guvern-biserica, sa ne mentinem proiectele europene, sa ne sfintim noi viata, sa fim buni crestini, sa citim psalmi si sa spunem multe posturi ca sfintii de aia au avut curaj sa marturiseasca [3] etc. Oare Sf. Ioan nu putea sa faca si el calcule similare, sa se gandeasca ca mai bine traieste lasandu-l pe Irod in pace – care Irod il asculta cu placere, deci oarecum si Sf. Ioan avea un parteneriat cu statul! Daca calculam matematic si Sf. Ioan ar fi gandit ca daca mai traieste pana la 80 de ani (avea cam 30 cand a murit) o sa propovaduiasca multa vreme, o sa invete multa lume Cuvantul lui Dumnezeu si poate chiar o sa il ajute pe Mantuitorul in opera Sa de propovaduire. Poate Sf. Ioan ar fi putut si sa se gandeasca: sa il mustre Hristos pe Irod, ca El e Fiul lui Dumnezeu, e mai mare ca mine, stie mai bine ca mine ce trebuie facut, eu sa imi vad de ale mele si sa invat lumea cu blandete, sa nu apuc sa ma iau chiar de rege. Dar nu a facut asa, Sf. Ioan s-a precupat de aspectele politice si sociale ale lumii in care traia si desi cunoscuse pe Mesia, si desi stia ca Acela urma sa se ridice si el sa se smereasca – deci era constient ca urma o propovaduire a Mantuitorului, Sf. Ioan a facut altfel, s-a implicat in societate, a taxat conducatorul si si-a asumat pedeapsa.
Daca nu am ajuns inca sa ne asumam un rol social dupa cum timpurile ne-o cer, macar sa incercam sa ne indreptam viata si sa ne asumam unul cat de mic acolo unde suntem, dupa puterea fiecaruia. Sa ne ferim insa de obsesia anonimitatii, sa lasam de o parte frica de persecutii si consecinte – nu suntem noi vrednici sa fim persecutati – si sa incercam sa schimbam lumea caci se poate. Eu nu bag mana in foc, dar gandul imi spune ca urmasii nostri o vor face si ne vor judeca ca ne-am speriat de bombe asteptand o apocalipsa care nu mai vine, in loc sa ne recuperam tara si sa ne trezim din adormire.
PS:
Poate intr-un articol viitor voi demonstra si cum anonimitatea este o iluzie si in vremea de astazi este imposibil sa fii anonim, fie ca ai fie ca nu ai cont de facebook. In cel mai fericit caz, in loc sa ai un nume asociat, vei avea un id. Dar “big brother” oricum va stii despre tine: pe unde mergi, ce masina conduci, ce numar de telefon ai (deci tot ce vorbesti), unde stai, unde muncesti etc. Cu o investitie corespunzatoare, orice firma privata de securitate poate in prezent sa realizeze aceste sarcini contra unui anonim ales intamplator pe un stadion de fotbal. Asta ma refer la noi, in vest, datorita integrarii retelelor, iti trebuie doar un hacker priceput caruia sa ii dai o poza si care sa acceseze baza de date cu imagini arhivate de toate webcam-urile politiei, sa interogheze dupa parametrii fetei si sa concateneze rezultatele din mai multe surse, intr-un rezultat coerent, in functie de ce dorim sa aflam depre “anonim”-ul respectiv.
NOTE:
[1] Limited Hangout Operation http://rationalwiki.org/wiki/Limited_hangout
[2] “During the early weeks the movement was frequently criticized by the news media for having no clearly defined goals. Speaking on 7 October, Kalle Lasn of Adbusters said that in the early stages the lack of demands was the “mysterious part” that allowed the movement to grow” – cf. Wikipedia
[3] in Rusia cand au venit comunistii pe la inceput, era o manastire de calugari betivani; comunistii s-au gandit ca sa ii dea exemplu de cat de fatarnici sunt si i-au chemat pe crestinii din zona la manastire: “iata crestinilor, calugarii acestia betivani credeti ca sunt crestini? ia sa le punem pusca la cap sa vedem care mai raman crestini!”. Atunci i-au amenintat pe calugari sa se lepede de Hristos sau sa moara. Staretul a cerut sa spuna un cuvant la calugari, si ce credeti ca s-a intamplat? Le-a spus: “fratilor, am trait ca niste porci, sa murim ca niste crestini”. Nici unul nu s-a lepadat, toti au fost executati de comunisti. Iata deci ca nu doar cei care au dus o viata sfanta, au parte de mantuire, Dumnezeu cauta sa ofere sansa de mantuire oricui si prin orice pricina. Chiar daca viata sfanta constituie un sprijin pentru clipa marturisirii, nu trebuie sa ne temem daca nu avem o viata sfanta si sa ne speriem ca Dumnezeu ne va parasi daca se va ivi prilejul sa marturisim si sa nu fim pregatiti pentru asta. Talharul s-a mantuit pe cruce, cata vreme avem suflare dei viata in noi, putem sa alegem. [rog sugestie de link]
Autor: Gigel Chiazna
Sursa: Chiazna.ro