PNL e terminat. Iohannis are legături cu organizații americane oculte. Documentarul de pe Netflix ”Familia” îl distruge. Acestea sunt predicatele online-ului și numai. Andrei Caramitru anunță, precum un ayatolach, sfârșitul mandatului lui Iohannis. Toți își dau cu părerea, dar nimeni nu a văzut documentarul. Într-o țară în care un viral despre norul radioactiv se rostogolește în rețelele whatsapp-erilor, mai dihai ca golurile lui Geolgău de la mijlocul terenurilor, nici nu te mai miri că nimeni nu dorește să afle motivul blocajelor instituționale din țara noastră.
Pierduți în amănunte legate de a cui e poșetuța albastră din mașina monstrului din Caracal, de incertitudinea AND-urilor victimelor sale, cuprinși de tensiunea dezbaterilor despre cum arde sau nu un om într-un butoi, românii pierd esența încremenirilor instituționale.
România e condamnată să rămână în paradigma impusă de neomarxiștii din Departamentul de Stat, ciuca bătăilor de joc ale unor rețele transnaționale, anticreștine și globaliste, cu un prizonier al sistemului în fruntea statului pare că nu se mai face bine nicicum.
Foarte puțină lume, aici mă refer la analiști și formatori de opinie, au remarcat similitudinile din comisia de de politică externă a Senatului american cu lupta anticorupție din țara noastră.
Afacerea #metoo și lesa pe ambasador
Adrian Zuckerman este nominalizat de mai mult de un an de președintele Donald Trump pentru postul de ambasador al SUA la București. În Comisia de politică externă a Senatului american, avocatului de origine română, plecat la vârsta de 10 ani din România, i se refuză dreptul de a fi audiat, până ce Casa Albă nu va aduce documente în plus despre presupusa sa hărțuire sexuală de acum vreo 15 ani. Democratul Bob Menendez, unul dintre marii lobby-ști ai petroliștilor americani, el însuși acuzat de corupție, cere președintelui american să încalce regimul juridic al dosarelor clasate, în urma proceselor finalizate.
Acțiunea de tip #metoo, prin care se caută legături amoroase ascunse, delațiuni de tip bolșevic, se referă la cazul secretarei de la biroul avocatului nominalizat care a destăinuit că Adrian Zuckerman a vorbit o dată cu o amantă la telefon. Totul s-a încheiat printr-un proces, prin care presupusa victimă și-a retras plângerea. În SUA, la fel ca în orice stat democratic, un dosar de instanță închis nu mai e de interes public.
Precum #rezist în România, așa și-n stratosfera politicii americane. Chiar dacă cea mai democratică uniune de state garantează prezumția de nevinovăție, iată că și nominalizatului Zuckerman (în traducere liberă ”omul de zahăr”) i se pun stigmata în cel mai înalt for american.
E o modă de alții inventată, că doar Traian Băsescu nu ar fi avut atât de mare inventivitate, cu toată camarilla sa care a pus până și cătușe florilor, numai pentru dreptul șefului de a bea printre boscheții prezidențiali.
Traian Băsescu a chemat caracatița
Sunt aproape zece ani de când fostul președinte și-a asigurat mandatele succesive prin admiterea mecanismului de control social al lui Joe Biden în regiune. Prin Departamentul de Stat și societatea în civil arvunită, fostul secretar de stat din Administrația Obama a introdus regulile unui joc străin locurilor: anticorupția.
Marinarul a și adus din ambrozia instituțională toți scaieții în chip de caporali, peste care se putea pune șaua transcontinentală. Ce a urmărit președintele Băsescu? Să-și asigure liniștea domniei. Mare pișicher a pregătit țărușii, capetele de mort, vipuștile și fustele gata de ridicat pentru marea cucerire.
Prin Gordon, Administrația americană i-a acoperit dezastrul de la referendum și l-a făcut a doua oară președinte. Doar el singur a recunoscut că-i place să sugă de la licurici. Insecta, în accepțiunea sa, era SUA. În schimbul perenității sale, Departamentul de Stat a pus în operă lucrarea de destructurare a clasei politice și de distrugere a capitalului autohton. Ca un balsam peste video-justiția impusă, a divizat societatea în două falii ireconciliabile. Nu sună asta a arta cuceririi unui teritoriu prin distrugerea oricăror forme de rezistență?
Adrian Zuckerman vin din lumea normală. A business-ului privat. Și asta îi zăpăcește pe oamenii rețelei diplomatice. Ei preferă oameni controlabili, precum Hans Klemm, care a pus în practică toate temele impuse de predecesorul Mark Gittenstein, omul de casă al lui Joe Biden.
Afacerile lui Joe Biden din est
Până la venirea în România, Hans Klemm era un conțopist care putrezea în post. Părea că nimeni nu-i mai dă veun rol. A trebuit să apară Gordon care l-a propus. Și a început să-și intre în rol de jupân. A decorat torționarii, s-a amestecat în treburile guvernelor, a dat ordine, de parcă era un Baron pe plantație. Sigur că i s-a dat nas. Doar nu a venit degeaba Madam Nuland să traseze planuri de acțiune?
Adrian Zuckerman este periculos pentru oamenii sistemului.
Recent, anunțul lui Rudolph Guliani că va pleca spre Kiev pentru a cere sprijinul guvernului ucrainean privind afacerile de corupție ale lui Joe Biden i-a scos din pepeni pe adversari.
După cum se știe, Joe Biden va fi mai mult ca sigur challengerul lui Donald Trump la viitoarele alegeri prezidențiale. Pe vremea când fiul său era anchetat de procurorul general din Ucraina, s-a deplasat la Kiev pentru a-i cere președintelui, în schimbul unui miliard de dolari ajutor de stat, să-l schimbe pe acesta.
În România, prietenul său de-o viață, Mark Gittenstein face afaceri de miliarde cu Fondul ”Proprietatea,” dăruit cu atâta gratitudine de oamenii lui Băsescu. În cazul sosirii unui outsider s-ar putea demantela rețeaua căptușită cu acoperiți, oameni ai serviciilor și politicieni ținuți în lesă.
Omul de zahăr ar putea relansa dezvoltarea României, prin scoaterea din cleștii caracatiței, pentru că nu e parte dintr-un sistem ce a pus lesa pe români și pe elitele lor.
Autor: Marius Ghilezan
Sursa: România liberă