Era o seară liniștită, de început de decembrie. Jupînul Gușetto moțăia în fotoliul preferat, încălzindu-și la focul din șemineu oasele îmbătrînite în rele.
Deodată, sună telefonul și Gușetto ridică alene receptorul: ”Alo? Să trăiți, domnule general. O nouă marionetă? Cu sfori? Fără! Pînă cînd vă trebuie? Aha, să fie operațională pînă la prezidențiale. Nici o problemă, se face. Cu respect!”.
Trebuie spus că jupînul Gușetto era cunoscut ca un mare făuritor de păpuși și marionete, în mass media și pe scena politică din România, fiind un sforar și un scamator foarte priceput, la serviciile căruia apelau adesea marii directori de circ, ce conduceau cu adevărat țara.
Așa că nu a durat mult și Gușetto s-a pus pe treabă. A făcut o marionetă după chipul și asemănarea lui, doar la ochi el modificînd cîte ceva, în sensul că i-a făcut mari și rotunzi, pentru ca păpușoiul să nu transmită din prima răutatea și cinismul creatorului său.
Apoi a îmbrăcat marioneta cu cele mai împopoțonate ținute pe care le-a putut găsi, a aranjat-o și a dichist-o cu tot felul de funde și pampoane, pentru ca micul trup de lemn să pară mai impunător și să trezească respectul celor ce îl privesc, mai ales al celor mai naivi dintre ei, care pot astfel crede că păpușa lui Gușetto este un etalon de eleganță și bun-gust.
Și pentru ca marioneta să aibă unde să se producă, jupînul Gușetto i-a cumpărat un întreg teatru cu păpuși, numit Realitatea TV, pe scena căruia creația sa să iasă în evidență și să își manifeste calitățile la deplina lor valoare.
La început, a fost foarte greu. Cu toată priceperea lui Gușetto, ochii mari și imobili ai marionetei, nefirești ca ai unei păpuși de lemn ce este, speriau telespectatorii, care priveau în număr foarte mic la Realitatea TV.
Mai era și problema că marioneta cea dichisită era chiar mai proastă decît permitea aerul din tărtăcuța ei goală, din lemn.
Atît de proastă încît credea, și nu avea nici o problemă să afirme asta în direct, că Munții Apuseni sînt cei mai înalți din România sau că Grupul de la Cluj, grupare transpartinică mafiotă, cu rădăcini foarte puternice în zona serviciilor secrete, reprezintă un cerc de fini intelectuali.
Dar, cu ajutorul nemijlocit al directorilor de circ ce conduc România și al trupei lor de saltimbanci pe butoaie, de măscărici, de arlechini, de iluzioniști și de colonei sub acoperire, ce formează majoritatea absolută a Presei din țara noastră, marioneta lui Gușetto a căpătat o audiență din ce în ce mai mare.
Seară de seara, Marioneta de la Realitatea TV se agită, își mișcă ochii din lemn pictat stînga-dreapta, dă din mînuțe și face clăbuci la gură, totul pentru a distrage opinia publică de la adevăratele probleme cu care se confruntă România.
Gîlgîie românismul și dac-ortodoxismul în Marioneta cea dichisită, face declarații patriotarde sforăitoare, rîde și plînge în același timp, pare că e măcinată de grija compatrioților săi, cînd de fapt singurul ei rol este acela de trompetă a zapciului Stăpînirii străine în țara noastră.
Ușor, ușor, din ce în ce mai mulți români, naivi și ne-educați, au început să caște gura la măscările debitate în fiecare zi de Marioneta Dichisită, ajungîndu-se pînă într-acolo ca unii să îl propună pe păpușoiul lui Gușetto ca fiind apt să ocupe diverse dregătorii publice.
În plus, ca orice marionetă proastă din lemn, pe măsură ce se bucură de mai mult succes și recunoaștere, Dichisitul lui Gușetto a devenit din ce în ce mai gureș și mai obraznic, trăind în prezent cu iluzia că ar reprezenta o voce importantă și un formator de opinie.
Este însă de ajuns ca jupînul Gușetto să primească un telefon, să decidă că a cheltuit destul cu Marioneta Dichistă sau că aceasta nu îi mai este de trebuință.
Atunci probabil că bietul Dichisit va ajunge, ca toate marionetele din lemn, doar niște surcele pentru focul din șemineul lui Gușetto.
Sursa: Flux.md, preluare dupa Invectiva.ro