Moto: “M-am născut între Carpaţi… Din nefericire…”
Trăim vremuri sublime cu adevărat. Dorinţa noastră de mai bine se înneacă într-o neputinţă generalizată de a ieşi din această situaţie absolut grotească în care ne afundăm tot mai mult. Toată lumea caută soluţii la criză, toată lumea defineşte criza în felul său, toată lumea face predicţii mai mult sau mai puţin sumbre, toată lumea comentează pe la colţuri sau în pieţe despre “ce ar trebui făcut” sau despre “ce ar face ei dacă ar avea frâiele puterii în mâinile lor“. Toţistrângem din pumni şi sau din dinţi cu durere când vedem direcţia în care ne îndreptăm şi când vedem că nu putem înfrânge sistemul care ne domină existenţa şi ne trasează destinele. Un sistem care îşi îndeasă tot mai adâng degetele în buzunarele noastre având pretenţia că se gândeşte la binele nostru şi că ştie mai bine decât fiecare dintre noi cum să ne cheltuim banii.
Ceea ce ni se întâmplă acum esteconsecinţa inversării sistemului de valori din România ce a atins nivelul de decizie cel mai înalt (este foarte periculos pentru fiecare dintre noi faptul că oameni repetenţi la şcoală sau care au trecut prin şcoală fără a învăţa mare lucru sunt validaţi de sistem şi ajung în fruntea ierarhiei sociale). Sistemul românesc (puternic politizat şi etatizat la toate nivelele) a permis ca oameni lipsiţi de inteligenţă, bun simţ, modestie şi timiditate să ajungă prin diferite mijloace în vârful ierarhiei şi să aranjeze apoi sistemul după bunul plac şi după prostia din capul lor. În acest sistem virtutea devine periculoasă şi te exclude din start. Scârba celor care nu se regăsesc în valorile şi în modul de a funcţiona sistemul este imensă şi îi ţine deoparte de acesta (astfel că sistemul poate înflori în voie şi poate propune lideri din ce în ce mai stupizi, isipizi şi goi la creier).
Exemplul cel mai recent de prostie omenească este cel cu “brandul de ţară al României” care are la bază un concept absolul “original”, acela de “grădină carpatină”. Oameni care nu au nici o pregătire în domeniu ajung ca, din vârful pixului lor, să cheltuiască sume importante de bani având impresia de “salvatori ai naţiunii” şi trăind cu sentimentul că “oricum proştii şi plebea nu înţeleg ce e mai bine pentru ei”. La asemenea oameni nu există niciodată bun simţ şi întrebarea naturală către propriul “eu”: oare e bine ce fac cu banii oamenilor? Prezumţia greşelii în conştiinţa acestor oameni lipseşte cu desăvârşire, scopul lor principal fiind de a “face bani pentru ei, pentru prieteni şi pentru partid”. Schimbarea lor cu alţii nu va îmbunătăţi în nici un fel sistemul (e iluzoriu să credem în mântuitoarele alegeri care vor veni). Sistemul politic construit pe intervenţionismul statal ce agresează iniţiativa privată şi piaţa liberă este de aşa natură încât permite înlocuirea celor buni cu cei răi. De aceea, liderii politici sunt în mare parte formaţi din oameni care au eşuat în iniţiativele lor şi care niciodată nu vor avea succes pe banii lor şi asumându-şi integral riscul şi incertitudinea deciziilor lor.
Scârbit de a face educaţie târzie unor oameni care nu au nici cea mai mică grijă pentru a învăţa ceva, atrag totuşi atenţia că brand nu înseamnă doar o frunză, o grafică impecabilă, o muzică la nai fredonată ludic, fonturi interesante cu care scrijelim numele de România sau sportivi cu iz de naftalină care ies la înaintare pe banii mei făcând turism pe plaiuri îndepărtate. Brand de ţară nu înseamnă logo, videoclipuri sau chermeze pe la ambasade şi consulate cu “investitori strategici” bine selectaţi.Ţara nu poate fi disociată de oameni şi nu poate fi promovată exclusiv aşa. Altfel rişti să creezi o imagine falsă şi apoi o disonanţă deranjantă între videoclipul spectaculos şi drumul plin de gropi sau de gunoaie de la aeroport în centrul capitalei.
Înainte de a promova imaginea noastră sunt multe lucruri care nu merg şi care trebuie urgent rezolvate. Evident că e mult mai greu să faci autostrăzi, căi ferate, centrale atomice, porturi şi aeroporturi decât să faci un videoclip vesel colorat şi muzical pe care apoi să îl vânturi prin toată lumea fără a putea vreodată să măsori efectul economic al unei astfel de campanii (este aproape imposibil să vezi practic câţi investitori sau turişti au venit în România ca urmare a acestor videoclipuri care ne vorbesc de verdele grădinii carpatine). Problemele de eficienţă economică sunt mult mai complicate la un proiect complex decât la unul simplu ca cel cu brandul de ţară.
Dar ce poţi să te aştepţi de la o ţară condusă de nişte nulităţi care mai au de petrecut ani grei pe băncile şcolii şi care nu au citit în viaţa lor o carte despre bunul simţ (de cărţi de economie ce să mai vorbesc). Despăduririle masive făcute cu concursul instituţiilor statului, îndiguirile de formă sau construcţiile făcute la întâmplare urâţesc această “grădină carpatină” şi fac din videoclip o mare minciună. Celor care au cheltuit aceşti bani pentru această acţiune ar trebui să le pice obrazul de ruşine pentru toate neplăcerile viitoare create în sufletul turiştilor străini care vor veni în România şi vor vedea adevărata “grădină carpatină” de la colţ de stradă. Nu se va întâmpla niciodată aşa pentru că ei sunt şcoliţi la “şcolile de vară ale vieţii politice” care te învaţă să nu ai pic de ruşine când furi din banul public şi să o faci cu zâmbetul pe buze şi convingător pentru ca cel furat să se simtă bucuros şi onorat că îl furi.
Mare e grădina ta carpatină, Doamne! Plină de proşti care au sărit gardul cu poarta deschisă.
sursa: cristianpaun.finantare.ro