Românii sunt un popor care se urăște pe sine», mi-a spus cândva un prieten, și cred că avea mare dreptate. Cred că cea mai gravă problemă, și cea mai profundă, pe care o avem ca nație e acest profund sentiment de inferioritate care ne face să ne detestăm pe noi înșine.
Sentimentul ăsta e prevalent, insidios și pervers. El e prezent și la cei ce critică tot ce văd, tot timpul, dar și la cei care caută mereu să se scuture, să caute lucruri demne de admirat și să-și afirme mândria de a fi români. Ca orice pe lume, extremele se ating și sunt doar două fețe ale aceleiași probleme. Pentru că patriotismul autentic nu e despre mândria de a fi român. Ăsta e un sentiment prostesc și absurd, la fel de prostesc și de absurd ca și rușinea de a fi român. E un reflex al lipsei noastre de încredere în noi înșine, nevoia de a-ți revendica valoarea de la un grup. Patriotismul autentic, deci, nu e nici despre rușine, nici despre mândrie. E despre a face ceva pentru țara ta și pentru grupul de la care te revendici. Patriotismul e valoros doar dacă te inspiră la acțiune. Napoleon, care l-a inventat, de fapt, a câștigat războaie cu el. Patrioții noștri de Dâmbovița câștigă talk-show-uri.
Patriotismul are, deci, cred eu, ca orice lucru stabil, trei picioare. Primul e să te cunoști și să te îmbogățești pe tine. Asta începe cu a-ți cunoaște istoria și mai ales limba. Pentru că românii sunt o nație legată prin limbă. Ori de câte ori stâlcim limba română, facem un act de trădare a patriei. Dar nu doar atât. Continuă prin a fi tu întâi bun, generos, înțelept, civilizat, așa cum ai vrea ca patria să fie. Primul pas al patriotismului e să construim România de mâine în noi. Al doilea e să-ți iubești semenii. Nu poți să iubești România fără a iubi românii. România nu e munții ei sau Delta sau mai știu eu ce bazaconie de branding. România e formată din români. Nu am văzut încă nație cu oameni mai negativi, mai sceptici, mai ciudoși, mai cinici și mai critici față de ceilalți ca noi. Asta e o lipsă de patriotism. Ca să crezi în țara ta, trebuie să crezi întâi în oamenii ei. Al treilea e să faci ceva pentru a o schimba. Să dai ceva înapoi comunității care te-a făcut om. Să depui efort și energie pentru a mișca lucrurile, după puterea ta, într-o direcție mai bună. Nu pentru că iei leafă, nu pentru că te împinge sau forțează cineva. Pentru că așa crezi tu că e bine.
Dacă vom urma aceste trei simple reguli ale patriotismului, vom avea, cu toții, o Românie de care să ne mândrim. Pentru că mândria de a fi român e consecința patriotismului, nu sursa lui.
Adrian Stanciu
sursa: capital.ro