MOTTO: „Premianții, adică cei de nota 10 sau 9, au luat repartiție în București. Absolvenții de nota 8 au primit repartiție în municipii-capitale de județ… cei de nota 7 sau 6, în orășele, iar ăia de nota 5, la țară… cum Bulă era sub nivelul acestora din urmă, pentru el n-au mai fost locuri în România și l-au repartizat direct în Occident!!!” (banc de dinainte de 1990)
Cetățeanul român haștagist și securistoid este, așa cum știți, o ființă bună la suflet și darnică în toate cele. De aceea, el dacă are ceva ce nu mai au și alții, adică un iepure vorbitor, un triunghi cu toate unghiurile obtuze, o mașină de făcut castraveți, o Codruță de doi metri, adică de-astea… simte imediat nevoia să împartă bizareria monstruoasă care-i aparține cu alții, de preferință cu Europa, deoarece dânsa, Coana Europa, e mai aproape. Cu Unchiul Sam o împarte doar pe Birchall, o profesionistă la fel de zguduitoare precum Codruța, dar care s-a oprit la timp din creștere deoarece nu a fost în echipa de baschet ci și-a ocupat timpul liber cu alte jocuri de societate și alte hârjoneli.
Așa că absolventa multirestanțieră Codruța numai ce a primit, după îndelungate fandoseli și zgâlțâieli de culise, repartiție la Bruxelles. Europa o așteaptă cu brațele deschise cum numai Republica Moldova și Bulgaria o mai așteptau, pe vremuri, când nu era chiar așa de general-valabilă. Căci stelele șansei au lucit mereu cu tâlc deasupra Codruței, de parcă i-ar fi lucit pe epoleți (vai, ce-am spus..)! Vă mai amintiți cum a ajuns ea din „nimeni” în drum procuroraș-șef al României? Păi, să luăm aminte și să-l ascultăm pe Băse-Petrov:
„Codruța era un copil de 28 de ani din Sibiu, procuror care făcuse vreo TREI DOSARE. (!!!, n.n.) Ținta mea era să găsesc o femeie și să fie tânără. Era cel mai tânăr procuror de pe lista care mi-a fost prezentată. Dacă îmi aduc bine aminte, avea TREI DOSARE care se finalizaseră cu condamnare. Zic: «Procuror tânăr, rata de succes 100%, femeie. Pe Codruța o vreau Procuror General» (…)”.(Traian Băsescu, ROMÂNIA TV, 12 ianuarie 2016)
Deci, cetățeni , puțină atenție: ce ne spune Petrov în frazele de mai sus? Ne spune că doamna „Cucuveaua-mov” avea experiență zero barat, dar nu conta deloc asta, căci el aștepta cu totul altă prestație decât cea profesională de la dânsa… iar „altceva”-ul ăla s-ar traduce așa: „…îți satisfac o dorință sălbatică de parvenire, îți dau putere nemăsurată, iar tu-mi oferi la schimb fidelitate totală căci eu sunt stăpânul care te-a ales, ceea ce atrage și asigurarea unei nesimțite imunități, tot pentru mine… și nu în ultimul rând, îmi ofer oportunitatea de a avea un instrument perfect pentru răzbunările care-mi mobilează visele”.
Nu vreau să vă spun de ce anume a ales o femeie. Știu de ce, însă mă-nțelegeți, nu vreau să vă spun…
România a trimis în 2019, cu voluptate, în Europa tot ce-avea mai detestabil: pe Petrov, un spoliator al României și un turnător plângăreț, cu nasul roșu de la atâtea cuburi de gheață… pe Blaga-bun organizator cu dosarele de „korruption” puse la dospit sine die… pe Cioloș despre care nici când era comisar european nu știa nimeni că-i al României, deoarece purta mai mereu peste costumul rău croit tricoul Franței, pe Rareș-Cațavencu, un „Răcnetul Carpaților” adus la zi, cu sprâncenele pensate și pantaloni roz-zmeurii… pe Clotilde Armand cea cu părerea de rău că a încasat conștiincios banii pentru a verifica lucrări pe care Bechtel nu le-a făcut niciodată… pe Cristian Ghinea, fabulosul ministru care a stopat cu pieptu-i de aramă intrarea fondurilor europene în România pe perioada mandatului lui… S-a bulucit electoratul român să-i trimită pe toți la Bruxelles pentru a reprezenta cu cinste România LOR. Nu și a noastră, niciodată a noastră… ci tot România aceea cocârjată, umilită, confuză, aflată în imposibilitatea de a se apăra pentru că se declară VOLUNTAR incapabilă să deschidă gura. Asta e imaginea pe care o exportă ăștia.
Și-n sprijinul acestei imagini deplorabile, Europa alege cu maturitate ultra-„procurorul european” în persoana Codruței, cea care afirma următoarele, într-un interviu pentru L’ EXPRESS, pe 31 octombrie 2014:
„Poporul român aștepta asta de mai mulți ani.(…) Și, mai important decât atât, sunt pronunțate pedepse cu închisoarea – de până la zece ani, în cazul celor mai grele dosare. Atunci când românii văd oameni politici după gratii, spun că lucrurile se schimbă cu adevărat în țara lor. Drept urmare, mai mult de 50% din populație are încredere în noi, potrivit unui sondaj recent. Este încurajator”
Trist popor e acela care așteaptă să vadă oameni după gratii timp de mai mulți ani. Și, dacă așa e poporul, tristă, oribilă unealtă e aceea care s-a grăbit să-i satisfacă această nenorocită aspirație.
P.S. Din peisajul de mai sus lipsește, deocamdată, Macovei. Nu fiți triști, vom afla în curând CĂ NU LIPSEȘTE!
Autor: Luminița Arhire
Sursa: Luminița Arhire Facebook