MOTTO: „1. Sintagma, deși a fost folosită în războiul propagandistic generat de tensiunile dintre totalitarismele istorice ale secolului XX, nu aparține în exclusivitate nazismului; faptul că a fost folosită și de propaganda nazistă nu înseamnă că semnificațiile ei sunt contestabile în totalitate;
2. Așa cum vedem din exemplul poemului Ciuma Roșie, sintagma (prin semnificațiile cuvântului ciumă) e o metaforă a pericolului și a morții și nu are o singură culoare. Orice pulsiune totalitară e ca o ciumă.(…) Și, cu siguranță, protestatarii au simțit acest pericol în momentul în care au scandat această sintagmă.”( Dumitru Tucan „Despre CIUMA ROȘIE, cu pedanterie”, CONTRIBUTORS.ro, 16 februarie 2017)
Păi, și unde-mi vine-un damf de „pupat toți Piața endependenței” în societatea românească matură și responsabilă, de mi se-ntorce stomacul pe dos ca o sacoșă din PVC pusă la uscat! Deci, gata! S-a ales președintele care trebuie și care e Goe al luʹ mamițica Europa și-acum hai cu „momentul T0”, că „și uitarea e scrisă-n legile-omenești” deci putem șterge cu buretele plăcuțele suedeze despre care Klaus ne spunea, cu sinceritate, că sunt simple opinii politice, scoatem din mitingeala revoluționară sloganul CIUMA ROȘIE, că e urât deoarece l-a folosit și Goebbels, nu mai urlă Marian Tivilic Ceaușescu: „Hoții! Huo! Nesimțiților!” și nu mai transmite Mălin Bot din diaspora reportaje incendiare având pe fundal niște cetățeni care au scris M**E PSD pe tricolor, ca să învioreze puțin cele trei culori. Iar președintele nu mai gândește despre pesediști că spun „…lucruri foarte ciudate, cum că mi-aș dori să-i adun undeva pentru reeducare. Bun, acuma… una la mână, nu este treaba mea, n-am de gând s-o fac. Doi, ca să reeduci pe cineva, prima dată trebuia să fie educat.” ( discurs de campanie, 18 noiembrie 2019 Ploiești) Deci, acum că a trecut campania electorală, dânsul nu mai crede că pesediștii sunt needucați și, ca urmare, nereeducabili… nu, nu, acum sunt băieți buni, frăgeziți corespunzător, numai potriviți să se alinieze la un T0 convenabil și civilizat.
Și pentru ce? Care este finalitatea acestui demers? Înțeleg că președintele a ținut cu prilejul Recepției oferite de Ziua națională a României, la Palatul Cotroceni, un „discurs echilibrat” (probabil că a schimbat consilierul rău care-i scria discursurile de campanie, cu consilierul bun care-i scrie discursurile de învingător). Înțeleg, de asemenea, că nu mai are nici o problemă cu „niște penali” care, la un moment dat „s-au cocoțat taman în vârful statului” și, ca dovadă, domnul Adrian Năstase, fost premier, cu două condamnări la închisoare cu executare la activ, oferite mărinimos de „statul de de drept” -varianta slăvită de Iohnnis- care „stat de drept” a dat sentințe „la tot cartierul” pesedist, a primit invitație la recepție. O mână întinsă? Nu cred așa ceva. E mai curând o semnalare arogantă și grosieră a realității că „dușmanul” a fost învins și că, de-acolo de unde l-a lăsat Klaus grămadă, nu mai are cum să se ridice. Așa că devine lipsită de importanță manipularea cu „fără penali…” care a produs deja efecte și nu mai este folositoare. Administrația prezidențială a dat și o explicație: Adrian Năstase a fost invitat „conform legii” în „calitate de decorat cu Ordinul Național Steaua României în grad de Mare Cruce”. Sigur, e o explicație interesantă, dacă avem în vedere faptul că fostul premier a primit decorația în anul 2002… și că Administrația Prezidențială abia acum a observat „amănuntul”. „Conform legii” funcționează așadar, pentru Klaus, din an în Paști, când are el chef sau un interes ocult… Sau poate că domnul Adrian Năstase a fost invitat, an de an, la recepția președintelui Iohannis și nu a onorat invitația? Nu știu dacă au mai fost invitați și alți social-democrați, căci nu am găsit și alte nume în relatările din presă despre recepție.
Domnul Adrian Năstase a scris pe 2 decembrie 2019, după recepție, pe blogul personal:
„Vor urma cinci ani cu Iohannis – președinte la Cotroceni. România va avea nevoie de înțelepciune și de liniște pentru a construi. «Coabitarea» nu înseamnă doar relația dintre președinte și premier, de culori diferite. Ea poate înseamna și o relație civilizată între președinte și principalul partid de opoziție. Cu condiția ca Iohannis SĂ RENUNȚE LA RETORICA DIN CAMPANIE PRIVITOARE LA PSD. Discursul său, de aseară, a fost unul «normal» pentru o astfel de ceremonie, organizată cu ocazia Zilei naționale. Vom vedea mai departe…”
Semnul de întrebare din textul fostului premier al României nu a rămas însă nici măcar câteva ore fără răspuns, căci Werner Klaus citește blogul domnului Adrian Năstase și s-a grăbit să spulbere ambiguitatea, în aceeași zi, la ședința Biroului executiv al PNL, unde nu se știe ce naiba căuta președintele în capul mesei:
„Vreau să ofer cetățenilor ceea ce își doresc: o Românie fără PSD.(…) Să nu așteptați de la mine o schimbare de atitudine în această privință.”
Asta pentru ca lucrurile să fie clare. Adică, prietenii mei, așa cum știm deja din înțelepciunea populară, ficusul consacrat își schimbă discursul, daʹ năravul, ba!
Autor: Luminița Arhire
Sursa: Luminița Arhire Facebook