Ideea acestui articol mi-a venit acum două seri, privindu-l într-o emisiune televizată pe fostul Ministru al Culturii Vlad Alexandrescu. Acesta, pișându-se din balconul infatuării sale nemăsurate, ca un intelectual fin ce se crede, în capul unui interlocutor mult mai cunoscut și mai apreciat de români decât el, ne-a arătat că are și puța mică și șancre roșii, de relații necurate, pe ea.
După cum puteți constata citindu-mi articolele din urmă, nu m-am înscris în corul celor inflamați de „pericolul sorosist”. Am considerat și consider acest subiect ca fiind, în primul rând, o temă de campanie și nu o problemă națională la fel de gravă precum, să zicem, abuzurile din justiție ori substituirea voinței populare cu voința unor oculți. Tocmai de aceea am fost nedumerit spre iritat să văd cu câtă disproporționată vigoare și-a tras șlițul domnul ministru și a slobozit jetul fierbinte ca să astupe gura celui ce și-a permis să afirme că “Soros a infestat Europa și România”. Iată un fragment din răspunsul – micțiune al domnului Alexandrescu: “Aveți o teorie infantilă cum că George Soros a infestat România. Această teorie vine de la Alianța Noastră, de la PRU. În mod inconștient sunteți un agent al lui Putin”.
Vă voi atrage atenția doar în subsidiar asupra exprimării stupide până la autoincriminare a acestui fost ministru tehnocrat. El, vrând să susțină exact contrariul, ne spune, sub presiunea bășicii, că teoria pe care o combate a fost emisă chiar de partidul lui, PRU. Nostim, nu? Recitiți dacă nu credeți! Și atunci, de unde supărarea? Păi tot de-acolo de unde și prostia!
Să admitem însă că domnul Alexandrescu era emoționat și de aceea a încurcat sensurile. Fondul, mult mai grav, al slobozirii acestei replici din izmenele – atlas ale domniei sale, este aroganța nemăsurată pe care ea o trădează. Disprețul față de sutele de mii, dacă nu milioanele de români, care împărtășesc această teorie cu infecția sorosistă. Sunteți infantili, le-a transmis Vlad Alexandrescu ploaia lui de pișat drenându-i șancrele, sunteți agenți ai lui Putin!
Plecând de la acest jenant episod al acestui jenant personaj care, într-o altă emisiune, i-a atras atenția moderatorului că a uitat să-i menționeze titlul de profesor universitar (Doamne, ce baloane de săpun mai sunt unii pântecoși în ale culturii, ce gogoși plesnind de infatuare ne restrâng și viciază aerul și așa poluat), mi-am adus aminte și de alte aroganțe celebre din campania asta electorală.
De pildă, mai marele lui Vlad Alexandrescu, domnul Nicușor Dan, ne vorbea într-un discurs dorit, de asemenea, spiritual și memorabil, despre „teleormanizarea României” ca despre o întoarcere la viața de grotă: „In decembrie avem de ales intre teleormanizarea Romaniei si Romania europeana”. Teleormănenii, în viziunea domnului Nicușor Dan, sunt un fel de leproși ai societății. De ce? Pentru că poartă cu ei marele păcat de a fi, statistic, cei mai săraci din țară.
Aroganța lui Nicușor Dan, deși pare a disprețui mai puțini români decât cea a lui Vlad Alexandrescu (județul Teleorman are sub 400 000 de locuitori), este considerabil mai gravă deoarece, infamantul „teleormanizare”, poate fi extins, în logica autorului, la toate județele paupere ale țării.
Și exemplele de politicieni aroganți, care se declară democrati pur-sânge dar în realitate au o gândire (dar mai ales o simțire) sectară, detestând cu superioritate majoritățile ce nu le convin, pot continua. Traian Băsescu, Monica Macovei, Raluca Prună sunt doar printre cei mai vizibili dintre aceștia. În spatele lor, însă, se aliniază divizii de ejusdem farinae. Pozând în tehnocrați, reformatori, vizionari, patrioți. În realitate ariviști, oportuniști, egolatri, reptilieni.
Nesocotirea voinței celor mulți pentru că sunt săraci, sau neinstruiți, sau ușor de manipulat, sau cu alte priorități decât elitele, înseamnă cea mai gravă abatere de la democrație. Aici, decidenții finali ar trebui să fie intransigenți: democrația mai presus de orice. Sau, dacă nu, renunțarea fățișă la democrație și adoptarea unui sistem alternativ asumat și explicat clar.
Mai sunt două săptămâni până la alegeri. Alegerile sunt ca un flux. Apele (noi, voi, ei, democrați, liberali, naționaliști) ce vor invada uscatul, acum, pe 11 noiembrie, îl pot curăța, modifica, face mai bun, prin mareea votului lor.
Dragi concetățeni! Fiți foarte atenți la aroganți, atunci când decideți cu cine votați. Aroganții reprezintă specia cea mai pernicioasă și de evitat. Dacă acum, în plină campanie, au obrăznicia să vă sfideze, să vă râdă în nas că sunteți teleormăneni sau infantili sau că drepturile voastre sunt un lux, sau că „intr-o tara in care criminalitatea este ridicata, drepturile omului nu pot fi exercitate pe deplin” (Monica Macovei), imaginați-vă ce vă vor face după ce se vor instala în fotoliile marilor decizii.
Dacă veți tăcea, vă vor strivi! Dacă veți ieși în stradă, vor pune furtunele cu apă rece pe voi. Singura șansă să-i faceți respectuoși față de democrație este să întăriți democrația prin procentul vostru zdrobitor.
Acesta nu este un mesaj electoral!
Acesta nu este un text destinat sprijinirii vreunui partid!
Acesta este un apel la solidarizare împotriva aroganței, imposturii și disprețului față de ceea ce ar trebui să însemne, cu adevărat, patria!
Sursa: Contele de Saint Germain