În 29.07.2015 am scris chiar AICI , primul în presă despre subiect, articolul ”Tentativă de lovitură de stat în România!”. Citez din el:
”România este în pericol de a-și pierde democrația, iar pericolul este generat de ideea înființării Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială, care să nu răspundă în fața nici unei instituții cu reprezentanți aleși democratic. El va avea un consiliu general format din nouă membri: cinci de la Banca Naţională, doi de la Autoritatea de Supraveghere Financiară şi doi de la Guvern. Preşedinte va fi guvernatorul Băncii Naţionale, Mugur Isărescu. Printre atribuțiile preconizate se numără:
- elaborarea strategiei privind politica macroprudențială;
- colectarea și analiza informațiilor, precum și identificarea, monitorizarea și analiza riscurilor sistemice la adresa stabilității financiare;
identificarea instituțiilor și structurilor sistemului financiar relevante din punct de vedere sistemic;
- emiterea de recomandări și avertizări în vederea prevenirii sau diminuării riscurilor sistemice la adresă stabilității sistemului financiar național și monitorizarea implementării acestora;
- emiterea de recomandări sau avertizări pentru asigurarea implementării recomandărilor sau avertismentelor Comitetului European pentru Risc Sistemic;
- monitorizarea implementării recomandărilor Comitetului European pentru Risc Sistemic (CERS) și a măsurilor adoptate la nivel național că urmare a recomandărilor și avertizărilor emise de CERS;
- emiterea de recomandări pentru asigurarea punerii în aplicare la nivel național a regulamentelor, deciziilor, recomandărilor, orientărilor, ghidurilor emise în domeniul supravegherii macroprudențiale, adoptate la nivelul UE;
. emiterea de opinii consultative în domeniul sau de competență.
Destinatarii recomandărilor sunt BNR și ASF, în calitate de autorități de supraveghere financiară sectorială, fie Guvernul României. ”În urmă primirii unor astfel de recomandări sau avertizări, destinatarii au obligația să adopte măsurile recomandate sau să întreprindă acțiuni în vederea diminuării riscurilor asupra cărora au fost avertizați, inclusiv în sensul emiterii de reglementări.”, se precizează. „Acest consiliu va fi un fel de consiliu al înţelepţilor dacă nu sunt pretenţios – aici se vor emite opinii, analize, vor fi atenţionate supravegherile de la BNR şi de la ASF”, a declarat Adrian Vasilescu, consilier de strategie al guvernatorului BNR. „Se pare că acest comitet preia conducerea şi nu numai că poate împiedica, dar poate să impună decizii Guvernului, în numele stabilităţii macroprudenţiale”, a spus Florin Cîţu, analist economic. Același adaugă: „Nu poate să fie controlat de Parlament, nu poate să fie controlat de nimeni, sunt nişte tehnocraţi care decid ceva, iar recomandările lor se pare că sunt obligaţii pentru ceilalţi”.
În opinia mea, Comitetul Național pentru Supravegherea Macroprudențială este în afara literei și spiritului Constituției. Actele guvernului sunt cenzurabile doar de către Parlament și Curtea Constituțională. InițiatoriiComitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială sunt condamnabili pentru complot la adresa statului de drept.”
Textul a produs rumoare, a fost preluat în mai toată presa, apoi s-a lăsat tăcerea. Am crezut că ideea a fost abandonată. Dar ieri am citit cu stupoare articolul lui Gheorghe Piperea, pe Cotidianul.ro , ”România s-a trezit cu un supra-organ specializat în recomandări obligatorii”. Celebrul avocat, care a semnalat și el foarte vocal aberația anul trecut, afirmă că ”Vestea proastă a anului este adoptarea legii privind supravegherea macro-prudenţială, trimisă acum la promulgare la preşedinte”. Apoi îmi confirmă afirmațiile, care puteau să pară panicarde. Citez aproape tot materialul, fiindcă merită:
”Destinatarii principali ai recomandărilor şi avertizărilor Comitetului sunt Guvernul, BNR şi ASF, dar printre destinatari poate fi şi Parlamentul, precum pot fi printre destinatari şi instanţele, direct sau prin intermediul ÎCCJ sau al CSM, ba chiar şi Curtea Constituţională. A se observa că, în baza art. 10 alin.2 din această minunată lege a unei minunate lumi noi, “recomandările şi avertizările emise nu se publică în cazul în care publicarea acestora poate avea repercusiuni la adresa stabilităţii financiare”. Aşadar, sub masca atenţiei pentru stabilitate financiară, se pot emite orice fel de recomandări şi avertizări – noi nu vom şti niciodată de ce unele legi vor fi fost respinse ori modificate după recomandările comitetului şi de ce unele soluţii judiciare vor fi fost luate după aceleaşi recomandări. Nu vom şti de ce vor fi fost salvate bănci falite sau asigurători frauduloşi cu riscul falimentului şi al ruinei cetăţenilor. Căci, acest comitet este, nu-i aşa, coordonatorul gestiunii crizelor financiare (art.3 alin.5 din “lege”), iar noi, plebea, nu trebuie să ne punem prea multe întrebări. Tocmai de aceea, Comitetul nu solicită şi nu acceptă instrucţiuni din partea niciunei autorităţi, instituţii, organism public ori privat, nici măcar de la Parlament sau puterea judecătorească.
Aberant este că aceste recomandări şi avertizări sunt obligatorii pentru destinatari – a se vedea art.4 alin.2 din lege, de unde rezultă că destinatarii recomandărilor sau avertizărilor “trebuie să adopte măsurile corspunzătoare, inclusiv emiterea de reglementări, în vederea respectării recomandărilor”. Redactorul legii nu prea le are cu gramatica, din moment ce ne plasează în plin oximoron (recomandările trebuie respectate, destinatarii recomandărilor trebuie să adopte măsurile corespunzătoare…), dar grav este că legea transformă Guvernul în simplu executant al “recomandărilor şi avertizărilor” Comitetului. Poate că şi Parlamentul va primi recomandări secretoase, cine ştie? Poate şi sistemul judiciar, că tot se fac seminarii pe această temă pe la Sinaia…
Să zicem că, după adoptarea legii dării în plată, comitetul se întruneşte şi, pentru că, nu-i aşa, legea prezintă risc sistemic, se emite avertizare de către comitet şi/sau recomandare de reglementare. Destinatarii – guvern şi parlament – trebuie să ia măsuri, inclusiv prin emiterea de reglementări, să zicem, suspendarea efectelor sau abrogarea legii. Nu-i aşa că destinatarii “recomandării” nu ar avea de ales? Să zicem că, luându-se după îngrijorările FMI şi ale CE, comitetul va constata că litigiile colective pe clauze abuzive sunt risc sistemic. Destinatarii – guvern, parlament, instanţe, CSM, Curtea Constituţională – vor trebui să ia măsuri. Spre exemplu, să abroge art.12-13 din Legea clauzelor abuzive. Sau, mai simplu, să le declare ne-constituţionale, că tot au judecătorii Curţii Constituţionale pe rol nişte excepţii cu această temă (notă: pronunţarea este amânată pentru 7 aprilie, asta după ce cauza s-a repus pe rol pentru balotaj al voturilor …). Ori instanţele ar putea, un pic mai greu, dar nu imposibil, să trântească toate procesele colective cu această temă. Avant la lettre, ÎCCJ a comis-o deja, în data de 23 martie, într-un dosar colectiv (întorcând cu 180 de grade precedentele stabilite în anii 2013-2015, toate în favoarea consumatorilor).
Aveam, anul trecut, în august, când am mai scris despre proiectul acestei legi, convingerea că se tinde la a se elimina din Constituţie principiul separaţiei puterilor în stat. Acum mă tem că trebuie să vă dau o veste şi mai proastă: puterile în stat nu mai există în faţa recomandărilor acestui comitet, o entitate care nu îşi mai extrage legitimitatea din voturile noastre, ci din sfinţenia importată de la Comitetul European pentru Risc Sistemic şi de la Banca Reglementelor Internaţionale (banca centrală a băncilor centrale, o instituţie ceţoasa cu sediul în Elveţia).
România devine un stat teocratic, fiind condusă de un sinod/sanhedrin de preoţi macro-prudenţi în frunte cu un ayatollah, guvernatorul etern. Şi să nu faceţi nicio greşeală în analizele voastre: fără îndoială, dl Iohannis va promulga această lege.”
Dragi români, statul de drept tinde să devină amintire!
Autor: Alexandru Petria
Sursa: Stiri pe surse