Personaje pitoreşti, exotice, cu copilării marcate de sărăcie şi de multe ori atipice, noii lideri mondiali vin din ţări fie cu pieţe emergente care atârnă greu în balanţa economiei lumii, ca Brazilia şi China, fie din state care pot schimba cursul politic al istoriei, precum Iranul.
Ahmadinejad, la începutul celui de-al doilea mandat
A spus că vrea ca Israelul să fie şters de pe hartă, apoi a revenit şi a precizat că nu s-a referit la lichidarea evreilor, ci la desfiinţarea Israelului ca stat, a declarat că, în timpul unui discurs la ONU, a simţit că are în jurul capului un nimb de raze şi că este invadat de o prezenţă divină, a făcut declaraţii extrem de controversate din punct de vedere al teologiei şiite, potrivit cărora venirea lui Mesia pe pământ şi sfârşitul lumii sunt iminente.
Este vorba despre preşedintele Iranului, Mahmoud Ahmadinejad, aflat la al doilea mandat, după alegerile din iunie, marcate de violenţe pe străzi şi cu rezultat controversat, care au fisurat temeliile regimului de la Teheran.
De la primărie la preşedinţie
Foarte popular printre iranienii din clasa săracă, Ahmadinejad provine dintr-un mediu umil, fiu al unui muncitor cu şapte copii, care prin propriile forţe a ajuns la facultate şi a obţinut chiar titlul de doctor în inginerie. În Iran se ştie că preşedintelui îi place ca aceia din jur să i se adreseze cu titlul universitar „doktor”.
Revoluţia islamică din 1979 a fost pentru Mahmoud Ahmadinejad ocazia de afirmare. El a devenit rapid unul dintre susţinătorii noii ordini, iar când a început războiul cu Irakul a făcut parte din trupele de elită de contrainformaţii ale Pasdaran – gărzile revoluţionare islamice. Pasdaran au reprezentat biletul actualului lider de la Teheran spre o carieră politică, construită pas cu pas.
În 2003, cu sprijinul aripii politice a gărzilor revoluţionare islamice, devine primar al Teheranului.
Înapoi la idealurile revoluţiei islamice
Schimbările se simt imediat. Înclinaţia spre puritate islamică a noului primar se vede rapid când centrele culturale sunt transformate în centre religioase, iar la primărie lifturile sunt împărţite: unele exclusiv pentru femei şi altele pentru bărbaţi.
Dacă iniţial Ahmadinejad era văzut ca o simplă marionetă în mâinile liderului suprem ayatollahul Khamenei, după alegerile din iunie, preşedintele este con siderat un om cu o agendă proprie, un lider de temut care are în spate o forţă considerabilă – gărzile revoluţionare islamice – gata să readucă Iranul la idealurile revoluţiei islamice. Idealuri de la care Mahmoud Ahmadinejad şi Pasdaran consideră că ţara s-a îndepărtat.
DISCRET
Drumul lui Hu Jintao: dezvoltare personală, pacifistă şi ştiinţifică
Cu o diplomaţie profund pragmatică şi o putere economică aproape neatinsă de criza mondială, China este omniprezentă în lumea multipolară, dar are parte de un lider discret şi rezervat, Hu Jintao.
Acesta a realizat o tranziţie formidabilă de la fostul regim închistat la unul de deschidere economică şi socială, care a dat o viaţă nouă comunismului chinez.
Un comunism mai puţin atent la ideologie şi mai preocupat să facă bani, cu tehnocraţi acolo unde înainte erau activişti. În ceea ce priveşte politica externă, Hu Jintao vrea pentru China „dezvoltare pacifistă”, adică manifestarea de soft power, în special prin comerţ şi investiţii, de multe ori pe pieţe ignorate sau lăsate de izbelişte de SUA, Rusia sau de fostele puteri coloniale europene.
De când Hu Jintao este preşedinte, China a devenit extrem de influentă în Africa, America Latină, Asia şi Orientul Mijlociu.
Obiectiv: echilibrul general
Actualul şef al statului este produsul Partidului Comunist şi creatorul strategiei socio-economice „societatea armonioasă” şi al conceptului de „dezvoltare ştiinţifică” ce reprezintă acum ideologia partidului unic şi are ca scop întărirea şi dezvoltarea clasei de mijloc.
Dacă, pentru mulţi ani, economia a fost în centrul preocupărilor partidului, acum noua strategie urmăreşte realizarea unui echilibru general al societăţii şi nimeni nu o poate ignora, pentru că partidul o comunică prin intermediul unei campanii publice intense şi a bannerelor care împânzesc ţara.
Ca şi Ahmadinejad, şi Hu Jintao provine dintr-o familie săracă. A fost crescut de o mătuşă, după ce, când avea 7 ani, i-a murit mama. Tatăl său a fost o victimă a revoluţiei culturale comuniste, deşi actualul preşedinte chinez era deja membru de partid. Hu Jintao s-a remarcat ca un student strălucit la inginerie.
Şi-a combinat atent valoarea profesională cu activitatea de partid şi, încet, dar sigur, şi-a croit drum până la vârful forma ţiunii, ca secretar general. Despre el se spune că însuşi Deng Xiaoping l-ar fi ales ca succesor al lui Jiang Zemin, cu care ulterior Hu Jintao a intrat într-o competiţie acerbă pentru putere, din care Hu Jintao a ieşit victorios ca lider al tuturor celor 3 mari centri de putere în China, partidul, statul şi armata.
PERSEVERENT
Inacio Lula da Silva – un muncitor sărac ajuns în fruntea Braziliei
Brazilia trăieşte un miracol economic, o dezvoltare fără precedent, marcată încă de contraste puternice între clasa bogată şi cea care trăieşte sub pragul sărăciei.
Totuşi, ţara se manifestă ca una dintre cele mai puternice pieţe emergente ale momentului, o piaţă pentru care se luptă deopotrivă puterile europene, SUA şi China.
Brazilia are în frunte tot un om cu origini modeste, dar care ştie ce înseamnă să joci cu actori cu interese contrare. Copilăria lui Luis Inacio Lula da Silva, acum preşedinte al Braziliei, pare ruptă dintr-un roman de Marquez. Imediat după naşterea lui Luis, tatăl său a ales să trăiască împreună cu o altă femeie, lăsându-şi în urmă nevasta şi cei şapte copii.
Când Luis avea 7 ani, mama şi fraţii săi au pornit în căutarea tatălui, descoperind că acesta îşi făcuse o altă familie. Cele două familii au trăit împreună o vreme.
Preşedintele a învăţat să citească la 10 ani
Viitorul preşedinte nu a avut parte de o educaţie formală când era copil şi a învăţat să citească abia la 10 ani. A ajuns muncitor într- o fabrică, iar după ce a suferit un accident, s-a decis să se implice în sindicatul muncitorilor. Acesta a fost începutul carierei sale politice.
S-a afirmat pentru ideile sale de stânga şi ca organizator al unor greve de proporţii, iar când a fost aruncat în închisoare, popularitatea lui a crescut şi mai mult.
Luis Inacio Lula da Silva a fost printre fondatorii Partidului Muncitorilor, iar în timp nu a ezitat să jongleze şi să îşi schimbe alianţele politice în funcţie de interese. El s-a implicat în mişcarea care cerea alegerea preşedintelui prin vot direct, ceea ce s-a şi întâmplat în 1989, pentru prima dată în Brazilia, după 29 de ani.
Actualul şef al statului a candidat de trei ori la preşedinţie până să obţină postul în 2002. Dacă la începutul carierei, ideile lui erau profund radicale, în timp Inacio Lula da Silva şi-a moderat discursul.
El a promovat reforme în domeniul pensiilor, taxelor şi impozitelor, în legislaţie şi educaţie. Criticii săi spun că, deocamdată, efectele acestor reforme întârzie să se vadă.
Sursa: Evenimentul Zilei