Lider sau tiran?

Nu poţi schimba lumea decât dacă schimbi oamenii, iar oamenii nu pot fi schimbaţi decât dacă sunt inspiraţi şi motivaţi de către liderul lor. Această concluzie poate fi întâlnită şi pe paginile Vechiului Testament. Poporul evreu progresa doar în condiţiile în care beneficia de prezenţa unui conducător al cărui interes nu era individualist şi nici nu ducea o politică de clan. În schimb, în momentul în care avea neşansa unui lider ce miza pe politica „divide et impera”, mascând interese meschine, atunci era inevitabilă căderea politică şi economică. Cu alte cuvinte, secretul progresului unui popor stă înforţa generatoare de schimbare pe care o posedă liderul. În capacitatea motivaţională a acestuia. În sinceritatea de care poate da dovadă. Deci, un popor cade sau se ridică în funcţie de conducătorul pe care îl are! Punct. Dincolo de această constatare comentariile sunt inutile. Un lider care îşi împinge poporul în haos încetează de a mai fi lider. Iar dacă nici nu îşi asumă eşecul, încetează de a mai fi OM.

„Lăsaţi-vă creierul la uşă. Vi se va înapoia la plecare”. (Semnat:conducerea)

Ford avea obiceiul să spună: „Luaţi-mi fabricile, incendiaţi-mi clădirile…dar daţi-mi oamenii şi veţi vedea că-mi voi reface producţia chiar acum”. Liderul care este preocupat de dezbinarea oamenilor nu este un conducător apt pentru a conduce o ţară. El este, de fapt, unTIRAN! Incapabil de a motiva oamenii, de a le câştiga încrederea şi de a provoca progresul! Conducerea nu se referă la ceea ce le faci oamenilor, ci la ceea ce faci împreună cu ei. A conduce oamenii nu înseamnă să-i controlezi, ci să le câştigi încrederea. Înseamnă nu să îi menţii în mediocritate, ci să le dezvolţi potenţialul!

Celebrul preşedinte american Dwight Eisenhower observa: „Ca să fii un conducător, trebuie să ai oameni care să te urmeze. Iar ca să ai urmaşi, trebuie să le câştigi încrederea. De aceea, calitatea supremă a unui conducător este fără discuţie integritatea”. Acest aspect este esenţial în arta leadershipului. Liderii care îşi doresc să poată influenţa pozitiv trebuie să trăiască la un standard moral mai înalt decât cei care îl urmează. Altfel, consecinţele sunt dezastruoase. Realitate cu care, din nefericire, suntem contemporani…

Nu poziţia îl face pe om, ci integritatea de caracter. Oamenii sunt dispuşi să urmeze un lider doar dacă ceea ce face şi ce spune sunt acelaşi lucru. Iar în momentul în care îi văd sufletul îşi retrag mâna. Din acest punct de vedere, succesele politice sunt doar realizări efemere, dacă nu se realizează pe un fond solid pe care îl poate conferi progresul moral al unei naţii. Aspiraţia spre schimbare este doar o utopie dacă nu există acei oameni care să poată provoca regenerare morală şi spirituală.

De aceea, orice iniţiativă de acest gen este sortită eşecului în România, în condiţiile în care lipsesc liderii care să confere încredere în acest demers. Iar cei pe care îi avem sunt şi cei care au generat mocirla în care suntem nevoiţi să ne scăldăm astăzi. Iar acum vor să mai apară şi ca salvatori ai neamului. Cruntă ipocrizie! Utilă, însă, în patria Mioriţei…

prof. Lehaci Florentin

sursa: proatitudine.ro