Omul contemporan, crede a fi liber si nu realizeaza rolul sau de pion anonim in cadrul unui joc mai mare teleghidat, nu realizeaza rolul sau de instrument pasiv in mainile oligarhiilor. Aceasta impresionanta “realizare” se datoreaza terorismului ideologic propagat de mass-media, metoda care ii distruge omului capacitatea de a gandi.
In urma acestui proces de o eficienta inspaimantatoare, omul “gandeste” ca poseda o opinie proprie, dar de fapt, el exprima opinia celor care au avut si au influenta asupra modului sau de a vedea realitatea.
Filosoful francez Foucault ne invata ca adevarata fata a puterii sta intr-un exercitiu continuu, realizat prin intermediul unor aparate impersonale – birocratie, armata, scoala, stiinta, mijloace tehnice – prin care suntem costransi in mod incostient si continuu sa fim, sa gandim si sa actionam intr-un anumit fel. Rolul individului, cetateanului, este cel de spectator, dimensiunea participativa care l-ar transforma in protagonist fiind doar un vis.
Individul nu este decat un element pasiv in interiorul masei care trebuie sa fie dirijata, facut sa creada ca are rol decizional si pus sa accepte variante si decizii cu convingerea ca actioneaza autonom. in realitate individul este dirijat de un adevarat bombardament de stimuli si sugestii impuse de altii.
Edward Louis Bernays inca din 1928 accentua importanta unei manipulari inteligente a opiniilor si obiceiurilor maselor, pentru o mai buna functionare a unei societati democratice. Conform lui Bernays rezultatul este acela de a oferi maselor idei stereotip, sub pretentia autonomiei intelectuale ascunzandu-se de fapt un deliberat proiect de orientare a imaginarului si gandirii colective; ceea ce noi stim, sau credem ca stim, ne face sa acceptam realitatea in mod acritic.
Dorinta de a fi liber se misca in mod paralel cu exigenta de afirmare a propriei personalitati. Dar tinand cont de faptul ca afirmarea propriei personalitati poate fi realizata posedand un minim de inteligenta, in mod natural esenta liberatatii nu este perceputa de toti; concluzia este ca putini sunt cei care pot pretinde a fi liberi: eliberarea de idei preconcepute, de ignoranta, de mediocritate, de indiferenta, caci libertate inseamna a gandi, a cauta, actiona, a compara, si nu a accepta fara a pune intrebari ceea ce altii iti ofera drept realitate.
In zilele noastre televiziunea in special si media in general “ajuta” omul sa fie liber, sa descopere, sa puna intrebarile juste; intrebari de genul: ce se va purta anul acesta?, ce cluburi/discoteci pot fi frecventate in seara aceasta?, unde mergem maine sa facem shopping?, oare x-ulescu are amanta?, oare respectivul actor de film (actorii de teatru nu au cautare) este vegetarian sau nu?, retin atentia opiniei publice, distrag atentia de la lucrurile cu adevarat importante.
Stirile despre lumea mondena sunt cele promovate de media, astfel incat pentru un individ oarecare sa fie mai important daca stie in care scandal sexual a fost implicat un oarecare politician decat daca afla informatii despre averea personala a respectivului politician sau daca afla opinia aceluiasi politician in legatura cu Tratatul de la Lisabona.
Cei ce lucreaza in media ar putea argumenta fluxul ridicat al stirilor despre lumea mondena si a transmisiunilor de prost gust, precizand ca oamenii asta cer, iar ei nu fac decat sa ofere ceea ce se cere. Exact ca in economie, piata cere iar producatorii ofera. Dar ceea ce trebuie stiut este ca exact ca si in economie, cererea poate fi influentata, astfel incat profitul producatorilor sa fie mai ridicat; iar producatorii/detinatorii de trusturi media sunt implicati pana peste cap in politica, deci profitul lor este dublu.
Concubinajului dintre putere şi organismele creatoare de informatie, adica intre sistemul democratic şi mass-media perverteste conceptul de libertate, libertatea contemporanilor nefiind altceva decat o iluzie.
Un alt aspect contemporan care se confunda cu libertatea este consumismul. Libertatea de astazi este inainte de toate libertatea de a poseda. Aceasta nu are nici o legatua cu “a fi” ci cu “a avea”. Omul este considerat liber in masura in care este proprietar.
Conditionat inca din copilarie sa asocieze posesia de marfuri cu libertatea, omul contemporan a ajuns sa se identifice cu marfa, ajungand la randul lui o marfa.
Prin intermediul reclamelor publicitare “homo sapiens” din zilele noastre este “convins” sa cumpere mai mult decat ar avea nevoie in speranta ca va fi fericit, in speranta viitorului idilic proiectat de artizanii ideologiei profitului.
Daca a fi liber inseamna doar a munci pentru a consuma si “a gandi” la comanda atunci nu exista nici o diferenta intre societatea asa-zis democratica si cel mai teribil totalitarism. Atunci cand o singura perceptie a realitatii si un singur mod de viata sunt prezentate drept esenta libertatii supreme intrebarea fireasca este de cand libertatea presupune lipsa de alternative?
Atunci cand doar acele valori utile puterii oligarhice sunt promovate si acceptate, iar orice idee non-conforma cu logica utilitarist-consumista a centrelor de putere politico-economice este stigmatizata si exclusa din circuitul social, ne face sa ne indoim profund asupra sinceritatii si asupra bunelor intentii ale actualului sistem de guvernare din Europa.
autor: Remus Tanasa
Sursa: Foaie Nationala