Cine ar crede ca aceste doua cuvinte – liberalismul si vasalitatea – pot face casa impreuna? In general, vasalitatea inseamna subordonare nesmintita, deci nelibertate, constrangere; iar liberalismul e: “faca fiecare ce vrea si ce poate, ca din echilibrarea nevoilor si prestatiilor sa rezulte un bine cat mai general”. Liberalismul, in principiu, regularizeaza jocul economic, infige marfa oriunde ea lipseste, mobilizeaza prestatiile in functie de nevoi si produce prin liber schimb plus valoare pe care o difuzeaza apoi, stimuland alte resurse. In aparenta nu e nimic mai egalitar decat dreptul de a produce si de a vinde liber. Pe toti cei asezati in acest circuit, ii paste, zice-se, pricopseala.
Numai ca lucrurile in practica nu prea stau asa, ci mai degraba ca in fabula lui Grigore Alexandrescu. Acolo dulaii mari sunt mai “egali” decat catelandrii si cotarlele, se respecta si se maraie cu alt glas si cu alta putere decat jevrutele, nefiind intru nimic egali cu acestea. Cainele cel mare inghite sau musca pe cel mic, caci n-are niciun interes sa imparta osul cu el. Economia mare, consolidata, dominanta, se infige in piete de unde zburataceste micile economii, fie el liberalismul cat de infloritor in teorie. Economia mare pune mana apasat pe cea marunta, o zaticneste, o muta, o intoarce pe dos prin mijloacele pasnice ale liberei concurente, o face sufragana ca pe un schit, o ia la porunca. Ii si da, daca vrea, ca sa aiba ce sa ia inapoi cu dobanda. O baga in lesa si o tine acolo, punand-o sa munceasca indoit, sa se dea de ceasul mortii, sa faca toate tumbele din lume si pana la urma sa piara de demoralizare prin autojaf disperat. Doreste si izbuteste sa o aduca la o datorie perpetua.
Si atunci, cu ce se deosebeste un asemenea liberalism, ca floare si fruct al initiativei necorupte, de mizerabila vasalitate politica unde iti dadeai snaga si castigul, agoniseala si (in termeni moderni) plus-valoarea cand batea stapanul din picior ori iti arata carpa neagra? Sute de ani am avut parte de aceasta scarboasa suposenie in care nu s-a adunat aproape nimic, decat cateva ziduri de manastire, in care ne-am gasit minori si inapoiati, mereu grijulii sa platim la timp, mereu nevolnici sa construim europeneste, sa adunam, sa inaltam, sa presam si sa ne extindem ca altii.
Am facut apoi ce am putut o suta si ceva de ani, de cele mai multe ori imitand, ne-am aratat o vreme mai putinciosi, si iata ca ne-am poticnit iar; atat ca suveranii actuali nu au in mana sabia, nici nu cresteaza sa ne ia sangele de rai ce sunt, ci au in mana tibisirul si ne indatoreaza ca sa ne ia toate resursele de buni si indatoritori ce sunt, intr-o lume proclamata libera, ba chiar solidara! In fond e aceeasi vasalitate! Acelasi calcai asezat pe gatlejul nostru.
Noi nu putem intoarce azi din cauza liberalismului dominant, cum n-am putut intoarce altadata din cauza despotismului. Noi facem azi jocul marilor case de credit. Nimeni nu ne intreaba daca vrem sa-l facem sau nu. Si am ajuns sa cred ca nimeni nu ne-a intrebat daca vrem sa vindem sau nu capacitatile noastre productive. – Vinde, ca te tai! ni s-a spus, si s-a dat o spaga la nevolnicul de vanzator, un rahat cu ochi, care s-a “turcit”, adica s-a caftanit, s-a ajuns si s-a revarsat ca un paduche. Cand Ceausescu si-a platit datoria, adica si-a dat jos lesa, l-au omorat. S-a dus sclavia dictaturii si a intrat pe poarta cealalta sclavie, cealalta vasalitate, a liberalismului. S-au dus fabricile, s-au dus piesele, capacitatile, initiativele, aerul suveran. Au napadit bancile straine. Au luat in mana comertul, afacerile, au derutat, au zapacit, au favorizat vasalitatea prin imprumuturi scumpe si devalorizari cu alti tradatori financiari, platiti copios si aceia.
Acum, cu criza, li s-a pus un sughit bancilor, asa ca am luat noi obstea romaneasca prin reprezentantii ei, un imprumut masiv, fabulos, niciodata recuperabil, ca sa nu mai sughita bietele banci straine. Ii ajutam pe sarmanii straini bancari sa ne ajute! Ii oplosim, ii protejam, ca sa ne tie perpetuu in lesa creditului fara de care nu mai putem trai, fiindca vasalitatea e singura conditie compatibila cu noi!
Bravos natiune, halal sa-ti fie!
Paul Everac
sursa: cronicaromana.ro