“A invata fara a gindi, este inutil; a gindi fara a invata, este primejdios”, Confucius
In urma cu aproape doi ani ma aflam la Paris, la o reuniune internationala. I-am intrebat pe reprezentantii diferitelor natiuni aflate acolo daca, pe fondul crizei economice in crestere, s-au intensificat in media atacurile la adresa “vulnerabilor” la teorii conspirationiste/rasiste. Am facut urmatoarea constatare.
Reprezentantii celor mai multe state cu ceea ce numim ‘democratii consolidate” – Regatul Unit, Germania, Franta – au sustinut ca nu se inregistreaza un asemenea fenomen. Cei proveniti din tarile Europei centrale si de est observasera insa aparitia fenomenului.
Imi aduc aminte si acum ca mi s-a spus ca in Ungaria s-au intensificat atacurile antisemite, pe cind in Slovacia, tinta au devenit tiganii. Am intrebat de ce – Slovacia nu are o comunitate rroma semnificativa, cum are, de pilda, tara noastra.
Interlocutorul meu a ridicat din umeri – nu se gindise prea mult la asta. Se formuleaza, a spus el, idei de tipul “nu muncesc, doar consuma”, “sunt infractori”, etc, etc. De atunci, din toamna anului 2008, situatia s-a inrautatit considerabil, nu s-a imbunatatit.
Poate statistic – in nici un caz pentru buzunarele celor din patura de jos, mai ales. Instinctul primar revine atunci cind sunt atinse nevoile primordiale: siguranta personala, hrana, adapost, etc. Ne place sa credem ca traim intr-o epoca in care cluburi de doamne si domni suspina de grija gorilelor de munte si semneaza cecuri barosane pentru salvarea acestora.
Dar uitam ca in timpul chetei – de obicei tinuta in sala de conferinte a unui hotel de patru-cinci stele – oamenilor cu suflet larg de acolo pare sa le pese mult prea putin de amaritul aflat la nici un kilometru distanta, intr-un ghetto periculos, fara scoala si fara sansa vreunei inseritii sociale minime.
Si care va ajunge, aproape matematic, infractor.
In SUA, de exemplu, intretinerea anuala a unui detinut costa circa 40.000 de dolari pe an. Aproape un sfert din populatia celei mai bogate tari din lume nu atinge acest venit. Dar banii continuu sa se scurga in pedepsire si nu in preventie, intr-o prea mare masura.
Ne place sa credem ca rasismul, ura fata de strain, vinatoarea de vrajitoare, toate acestea sunt vestigii istorice, condamnabile, si ca traim, nu-i asa?, intr-o Europa care isi elimina frontierele si isi recreeaza o istorie care nu tine cont de entnie, religie si culoare pielii. Dar este intr-adevar asa?
Cea mai bestiala vinatoare de vrajitoare s-a declansat in Europa nu in timpul Evului mediu asa-numit “intunecat”, ci in secolele al XVl-lea si al XVll-lea, mai ales in ultimul. O “mica glaciatiune” a distrus recoltele si au urmat decenii de restriste.
Tapii ispasitori au fost “vulnerabilii”- femeile tinere, nemaritate, batrinele vaduve, devenite guri de prisos, evreii, socotiti paraziti ai societatii crestine. Macelul a fost atit de crunt, incit unele zone din Germania sau din Suedia au fost depopulate.
Nici macar biserica – catolica sau protestanta – nu a mai putut face nimic sa opreasca aberantul mecanism, odata declansat. Gloata flaminda vroia singe si a fost lasata sa se infrupte-n voie. Jesse James a devenit tilhar si jefuitor de banci pe fondul disolutiei autoritatii provocate de Razboiul Civil intre unionisti si confederati (el facind parte din militiile ultimilor).
Sudistii nu priveau cu ochi buni autoritatile nou instalate, criza monetara si razboiul distrusesera economia Sudului, bazata mai ales pe marile plantatii de bumbac si tutun, care foloseau mina de munca a sclavilor negri. Pe acest fundal dezolant, Jesse James, fratele lui si ceilalti tovarasi de blestematii au devenit un soi de haiduci populari.
Goya – dupa ce asistase el insusi la ororile razboiului impotriva lui Napoleon – a scris sub una din celebrele sale gravuri din seria “Capricii” ca “Somnul ratiunii naste monstri”. La fel, lipsa de solutii si abordari coerente atunci cind paturi largi ale populatiei se confrunta cu o criza grava, de o natura sau alta, naste monstri si mai periculosi.
Atitudini de tipul celei din Slovacia anunta vremuri inca si mai grele.
“Solutii” de tipul expulzarii indizerabilor din Franta – ocna facuta de Napoleon in Guiana Franceza s-a inchis – pot prevesti amendamente stranii altoite la ceea ce obisnuim sa numim “democratiei”, dupa bunul plac al unor oameni de stat mediocri, prinsi pe picior gresit de vremurile tulburi.
Dupa caderea Cortinei de fier, in 1989-1990, nici o primejdie majora nu parea sa tulbure tihna Batrinei Europe, aflate in plin avint al materializarii celui mai ambitios proiect geopolitic din istorie, realizarea Uniunii Europene. Pina si razboiul impotriva teorismului era privit mai mult ca o “afacere americana” decit ca o sfidare la adresa intregii lumi libere.
Lovitura a venit de-acolo de unde nimeni nu intuia in urma cu un deceniu, si anume din economie. Iar rapiditatea cu care se revine la vechile metehne ar trebui nu doar sa ne dea de gindit, ci sa ne inspaiminte de-a dreptul. Epidemia de intoleranta poate fi mai periculoasa decit acelea de holera si ciuma.
Analiza de Eugen Ovidiu Chirovici
Sursa: Bloombiz