Nu spun ca n-ar fi facut-o, dar imi permit sa am indoieli. In plus, gestul spontan al acestui popor despre care cunoastem foarte putin, dupa cum nici cei de acolo s-ar putea sa nu cunoasca multe despre noi, este atat de omenesc, incat se poate mandri intreaga Europa ca gazduieste intre malurile sale aceasta tara dintr-o zona pe care unii o numesc, cu dispret, balcanica.
Ceea ce a facut acest popor si acest stat in acele zile este intr-adevar un gest de solidaritate mai mult decat europeana, ba chiar pare semnalul ca Balcanii nu sunt neaparat un musuroi care da sa contamineze Europa cu ceea ce deverseaza de obicei din musuroaie.
Poate ca prea multi comentatori din occident vorbesc despre Balcani, fara sa fi calcat veodata aceste pamanturi, fara sa fi cunoscut acesti oameni si pornind din start cu gandul ca numai aici se ascunde viesparul tuturor relelor.
Sunt sigur insa ca muntenegrenii nu s-au intrebat daca sunt mai mult balcanici sau mai mult europeni, atunci cand s-au asezat duminica rabdatori la rand, ca sa doneze sange, intrucat nu le puteau fi de folos cu altceva romanior cazuti, decat numai cu sangele lor.
Sunt romani, unde nici nu te asepti
Ca din pamant au rasarit si muntenegreni originari din Romania – probabil ajunsi acolo prin casatorie – fiecare gata sa stea la capataiul unui ranit, ca sa-i poata traduce medicului gemetele romanului.
Oficialii s-au cutremurat privind ranitii, iar medicii muntenegreni l-au impresionat chiar si pe doctorul Arafat, cu priceperea lor pusa la contributie, ca salveze acesti necuoscuti.
Pentru cei carora Dumnezeu a hotarat ca salvarea sa nu le mai este necesara, insusi guvernul micutei tarisoare si-a coborat drapelele in berna.
Niciodata, nici macar la cutremurele din 1940 si 1977, nu s-a intamplat ca vreun alt stat sa declare doliu national intre propriile sale frontierele, ca semnal de compasiune pentru Romania. Si totusi chiar la acele cutremure, erau printre victime destui cetateni din alte state, aflati atunci intamplator in tara noastra, oricum mai multi decat romanii aflati in autobuzul groazei din Muntenegru.
Indiferent de pozitia geografica a Muntenegrului, de grija sa pentru a-si apara propriile interese turistice, diferenta intre felul cum a reactionat aceasta tarisoara si reactia confratilor nostri, cu care ne gasim la egalitate in superbul mecanism european, parca mi se pare in dezavantajul acestora din urma.
Identitatea pasagerilor necunoscuta
Ziarul Die Welt, relatand tragedia in numarul din 25 iunie, vorbeste de 19 morti si 25 raniti, fara macar sa specifice ca acestia erau romani, sau macar cetateni ai UE. Morti si raniti, atat.
Tot Die Welt atrage atentia ca asemenea accidente s-au mai repetat in India si in Bolivia. Deci, dragi turisiti, feriti-va de Bolivia, de Muntenegru sau India. Cam asta-i concluzia.
In aceeasi zi, Die Stern vorbeste de 13 morti romani, intr-o informatie de doua randuri, iar mai jos de 20 morti, intr-o alta informatie. O caseta video insoteste cele doua stiri.
Tot de 13 morti vorbeste si Le Figaro, care insa precizeaza ca “politia n-a putut preciza identitatea pasagerilor”.
La Montagne relateaza despre rasturnarea unui autocar cu numere de inmatriculare ucraiene langa Podgorica, revenind insa cu precizarea ca numerele erau romanesti, iar cei 16 morti si 31 raniti erau tot romani. Confuzia privind numerele ucrainene revine in mai multe ziare occidentale.
Toate sunt fleacuri. Singurul fapt serios este ca langa Podgorica s-a rasturnat un autocar, noi am pus pe picioare doua avioane, un batalion de medici, patru spitale bucurestene gata echipate, muntenegrenii au dat sange de la ei, iar de la altii n-am vazut nici macar un leucoplast.
Nu spun de la care altii, nu vreau sa supar pe nimeni.
Autor:
Sursa: Ziare.com